Memoriile unui Demon.

Cinci. Partea a șasea.

Elena făcu semn lui Robin și lui Martin să dea drumul la retroproiector. Eu priveam înspăimântată de la capătul scenei așteptând ca inevitabilul să se producă. Preferam să nu mă uit la ecran, așa că mi-am întors privirea spre public. Am văzut în spatele sălii o domnișoară brunetă,  înaltă, și foarte frumoasă, ce făcea diferite semne. Retroproiectorul "explodase." Iar în momentul acela, ochii ei se făcură roși. "Un alt Demon e printre noi..."

   Tot publicul era surprins, unele fete chiar țipau, evident, cele din gașca de fițoase. Eu mi-am făcut loc printre marea de oameni si am alergat spre fata misterioasă. Sau , spre locul în care aceasta fusese, căci , ea dispãruse.

  

                                               ***

   Stăteam în patul meu ca de obicei, uitându-mă la tavan și plănuind nunta dragilor mei prieteni. Insomnia în sfârșit ia Timpul de soț, nu pot să cred.

   Mă gândeam într-una la Demonul acela din sala discursurilor. Cine era defapt? Mi-am adus apoi brusc aminte că orice Demon poate fi invocat după imaginea lui. M-am ridicat din pat, am închis ochii si mi-am împreunat mâinile. " Demon inferiorem virtutem Tuam. Ostendat corpus!"

   Mi-am deschis ochii și i-am zărit rânjetul acela ce mie personal mi se părea stupid.

   - Cine ești?

   - De cât timp ești pe pământ?

   - Te-am întrebat cine ești! Răspunde!

   - Ușurel... chiar nu știi, nu?

   - Ce să știu?!

   - Elita e pe cale de dispariție. La fel ca Liga.

   - Cum adică, eram 30 de membrii...

   - Erați. Acum ați rămas treisprezece.

   - ...cum?

   - Sinucidere.

   - Și tu..de ce ești aici? Cine ești? Și...ochii tăi..sunt gri..

   - Sunt gardianul tău, dragă Glasya.

   Gardienii Demoni...sau Garguii. Credeam că sunt doar un mit. Garguii arată ca niște monștrii, cu ochii gri și cu aripile negre. Doar că au pene. Ceea ce înseamnă că au sufletele pure. Iar Garguii protejează doar Demonii cu suflet pur, ce nu au trecut prin transformare. Ca mine.

   - Cum te numești?

   - Hetera.

   - Frumos nume...ăăă..sper că știi cine sunt eu, nu?

   - Cum să nu. Demonul ales.

   - Ok... și ce nume ai în...viața pe pământ..?

   - Heather Hill.

   - Hill? E și numele meu..

   - Stai liniștită. Știu absolut toate detaliile vieții tale. Și...acum că se apropie finalul alegerilor, sunt angajați niște oameni pentru a ajuta și a da sfaturi candidaților. Eu o voi "ajuta" pe Elena.

   - Și eu..?

   - La tine va veni un alt Gargui. Nu te putem lăsa singură și nesupravegheată, mai ales că acum, fiind mai puțini membri în Elită, lui Lucifer îi va lua puțin să-și dea seama că Amalia e "o înlocuitoare". Și va veni după tine.

   - Cine e...celălalt Gargui?

   - Atros. Arată foarte bine, dar oricum, tu ai prieten deja. Acum culcă-te. Mâine va fii o zi mare..

   - Ok...

   - Nopte bună! îmi ură Hetera vrând să se teleporteze.

   - Stai! am strigat eu.

   - Da?

   - Cu Lucifer...totul va fi bine?

   - Scumpa mea...îți promit că te vom apăra cu prețul vieții noastre..

   - Mulțumesc...noapte bună.

                                                  ***

   Dimineață în timp ce mă pregăteam pentru cursuri la ușa apartamentului mei bătu cineva. Am ieșit în grabã aranjându-mi cravata în acelasi timp și i-am deschis...unui tip al naibii de frumos. Cam la fel de frumos ca și Aiden.

   - Tu...

   - Bună ziua, eu sunt Marshall Green. Eu te voi ajuta la...

   - Bună, Atros.

   - Pssst! De unde.. rosti el în șoaptă.

   - Am făcut deja cunoștință cu Hetera.

   - Gargui nenorocit...niciodată nu-ști ține gura.

   - Hei, calmează-te.. am spus eu mergând spre baie. Intră, fă-te comod pe canapea până termin cu...cravata asta..

   - Te ajut?

   - Nu, mulțumesc. Adică , Aiden mi-o făcea de obicei dar acum a plecat mai de dimineață, nu știu de ce..

   Dintr-o dată Atros apăru în spatele meu.

   - Lasă-mă să te ajut, Glasya. Vei întârzia la micul dejun.

   - Cum ai...

   - Poți și tu să faci multe lucruri. Doar cã nu știi încă să profiți la maxim de puterile pe care le deții. Ești cel mai puternic Demon al Elitei, Glasya. spuse el făcându-mi nodul cravatei.

   - Atunci...mă vei ajuta cu asta?

   - Poate. Cravata-i gata, hai să mergem.

                                                ***

   Mã comportam mai rău ca un copil de cinci ani. Dar îmi aduc aminte cu plăcere de acele momente.

   - Cum e viața de Gargui?

   - Interesantă, dar dificilă.

   - Tu vei sta în preajma mea tot timpul?

   - Da.

   - Unde vei dormi?

   - Noi avem un apartament separat...

   - Stați toți cinci într-un apartament?

   - Așa ceva..

   - Câți ani trăiește un Gargui?

   - Garguii sunt nemuritori. La fel ca orice Demon sau Înger, moare doar dacă îi este înfiptă o țepușă în inimă.

   - Și..

   - Glasya, gata cu întrebările. Intrãm în sala de mese acum. Unde vei sta?

   - Cu prietenii mei, desigur.

   - Bine.

   Atros deschise ușile mari și-mi dădu întâietate. Cum am pășit în cantinã, lumea începu să se uite insistent la mine. "Ce-am mai făcut acum..?"