Memoriile unui Demon.

Unu. Partea a doua.

   

  La ora zece am auzit ușa de la intrare în apartament trântindu-se, vocile mai multor tineri producând un zgomot insuportabil. „Se pare că dragul meu coleg a adus prieteni." Apoi, ușa camerei lui s-a închis, marea de zumzete încetând brusc. Am deschis ușa ușor. Nu mai era nimeni. Am ieșit subtil din apartament, pășind cu grijă, apoi am coborât cu liftul până la parter, am intrat în holul principal apoi m-am ascuns într-o cămăruță, făcându-mă invizibilă pentru ochiul uman, pentru a evita camerele de supraveghere. Am ieșit apoi din instituție, mi-am desfăcut aripile și am zburat pe o clădire înaltă din apropierea magazinului. M-am așezat pe betonul rece așteptând ca făptașul să apară, făcându-mă vizibilă doar pentru el.

 În ceața nopții am zărit o siluetă familiară. El era. Forța ușa magazinului pentru a o deschide. M-am ridicat imediat, am zâmbit și am sărit fix în fața lui. Hoțul mă privea nedumerit, încercând să-și dea seama de unde am apărut.

 - Tu cine mai ești? întrebă omul dându-se câțiva pași mai în spate.

 - Eu? am întrebat ironică apropiindu-mă de urechea lui pentru a-i șopti: Îngerul Morții.

 L-am prins de jachetă, l-am ridicat în aer și l-am aruncat pe blocul pe care stătusem eu mai devreme, apoi m-am apropiat de el cu aripile deschise.

 - Te rog nu-mi fă rău! Te rog.. implora el târându-se în spate.

 - Nu-ți voi face rãu...oricum, de aici n-ai cum să cobori.

 Am plecat imediat zâmbind. Tocmai o ajutasem pe doamna Carter. Tocmai făcusem o faptă bună.

 Ajung în fața ușii apartamentului și intru sfioasă. Nu era nimeni. Din camera misteriosului meu coleg nu se mai auzea nimic. Probabil că prietenii lui îl părăsiseră. Era întuneric. Doar razele lunii ce pătrundeau prin sticla ferestrei luminau încăperea. Pășesc ușor spre camera mea , când dau de un bilețel în fața ușii. Îl iau și merg spre geam, pentru a-l citi. "Nu cred că am făcut încă cunoștință, dar presimt că în curând te voi întâlni." Cât timp citeam, ușa camerei din dreapta se deschise.

 - Cine e acolo? întrebă el încercând să își ascundă teama din glas. Te-am văzut.

 - Sunt..colega nouă...aici locuiesc..

 - Vocea ta îmi e cunoscută...

 Băiatul aprinse lumina. Era tipul de pe coridor care se oferise să-mi facă turul liceului.

 "Presimt că ne vom mai vedea..."

 - Te știu pe tine! De pe holul claselor mici. Te uitai la un tablou de-al fiicei directoarei. Mai știi?

 - Da, știu... fiica directoarei? Credeam că directoarea l-a pictat..

 - Nicidecum, ea nu pictează. Însă Elena este privilegiată la cursul de pictură, dacă mă înțelegi...

 - Înțeleg...

 - În sfârșit facem cunoștință. Eu sunt Aiden. Aiden Rowland.

 - Gla..adică Heavynne Hill.

 - Ok...atunci, încântat de cunoștință.

 S-a așternut un lung moment de tăcere. Eu stăteam lângă geam cu bilețelul în mână, iar el, sprijinit de tocul ușii. Tocmai îi spuneam unui necunoscut numele meu real. Glasya. A fost numele unui mare Demon . Iar mama mea a fost foarte încântată să mi-l pună. Vorbele profesorului meu pe care mi le spunea de fiecare dată când vorbeam despre evadarea mea dinaintea transformării îmi veniră brusc în minte. "Un mare Demon s-a născut ca să schimbe soarta acestei lumi. Și acel Demon ești tu, Glasya."

 - Tu ... de ce nu dormi? Este miezul nopții.

 - Nu reușeam să adorm, așa că am ieșit să iau puțin aer. Tu de ce ești treaz?

 - Nici eu nu pot să adorm. Și...ești toată îmbrăcată în negru. Exceptând , desigur, părul. Ochii, hainele, sunt negre.

 - Habar nu am, am luat ceva la întâmplare din dulap. Ți-am mai zis, am ieșit să iar aer.

 - Cum spui tu... eu mă duc în pat. Ne vedem dimineață, fată-cu-părul-de-foc.

 Îl urmãream cum intra în camera sa. Închise ușor ușa fără să producă vreun zgomot. "Cum de m-a văzut...eram invizibilă pentru ochiul uman...probabil ceva n-a mers când am încercat să fac în așa fel încât doar infractorul acela amărât să mă observe." Am dat din umeri și am intrat și eu în camera mea, decisă să pun punct acelei zile.

 Razele de soare se îngrămădeau să intre pe fereastra mea. Mi-am deschis ușor ochii uitându-mă în jurul meu. Eram într-adevăr la un liceu cu internat. La E. F. Academy. „Oare ce s-ar fi întâmplat dacă nu reușeam să fug înainte de transformare? Aș fi devenit la fel de rea ca Demonul al cărui nume îl port?" Totul avea să rămână un mister. M-am ridicat leneșă din pat, mi-am făcut rutina de dimineață apoi mi-am îmbrăcat uniforma albastră. Mă uitam în oglinda șifonierului aranjându-mi părul. "Prima ta zi aici, Glasya. N-o da în bară"

 Mergeam împreună cu Aiden spre sala de curs. Aveam destul de multe ore comune. Iar prima oră era engleza. Evenimentul din cantină nu-mi dădea pace. Toți se înghesuiau la tableta unei tinere. Colegul meu m-a târât până acolo, să aflăm știrile noi. Și ce știri...

 "Știri de ultimă oră, Adam Green a fost găsit pe un bloc din apropierea unui magazin pe care acesta se pare că intenționa să-l jefuiască de un trecător care a sunat la poliție. Momentan este controlat de un medic psihiatru. - Vă jur, vă jur, am văzut Îngerul Morții, vă jur! Roșcată, cu ochii negri, și îmbrăcată în negru! Vă jur! -"

 Mă îndepărtasem de grup luându-l pe Aiden cu mine.

 - Ciudat, tu ești roșcată cu ochii negri, și aseară ai fost îmbrăcată în negru. Ești cumva vreun înger al morții? râse el.

 Eu am roșit și mi-am plecat capul , continuând să merg spre vitrine.

 Sentimentul de vinovăție nu-mi mai dădea pace. Băgasem la închisoare un infractor căutat, asta era de bine. Dar totuși faptul că era evaluat de psihiatrii îmi dădea fiori." Oare ce face doamna Carter...?"