Puritate-Finalizată

Prolog

Anglia

Iunie 2000

       Tălharul John îi frânse încă odată inima tinerei și inocentei Kate. Sufletul îi fusese rupt în mii de bucățele. Trupul îi erau greu, lacrimile îi năpădeau  obrajii, conturându-i  chipul. Nu îi venea să creadă că i se întâmpla ei asta. Cât de mult l-a iubit. Asta o făcea să icnească și să se urască. Iubea un bărbat interzis, un bărbat care nu era al ei. Nu credea că va mai iubi vreodată. De ce? De ce îi  rupse  inima? Cu ce îi  greși? De ce își  bătu joc de inima și sentimentele ei? L-a iubit și încă îl iubea ca o nebună, ar fi făcut  orice pentru el. Îi era și Rai și Iad. Inima îi era plină de durere și suferință. Ea, fata naivă plină de vise...Căsnicie...Familie...Copii... În acele momente simțea cum pământul avea să îi fugă de sub picioare. Dacă ar fi  existat un portal spre o lume paralelă... Oh, era prima care voia să se ducă acolo unde nimeni nu o cunoaște. Știa că lumea vorbea, era conștientă că cei de la birou știau de relația ei cu John. În curând începeau chicotelile, zvonurile despre relația lor, despre cât de naivă era crezând în acel prinț călare pe calul alb. Asta credeau unii. Alți o catalogau o femeie stricată, de moravuri ușoare. Oh, Doamne! Se întreba mereu "De ce eu?" Inima îi era zdrobită. Se așeză   cu grijă pe scaunul de la birou, fiindu-i parcă frică să iasă din acea cămăruță care îi dădea  senzația de prizonieră. Da! Prizonieră a dragostei! Prizoniera lui John, a cuvintelor lui amăgitoare. Cât de naivă era  să creadă că John într-adevăr va duce la bun sfârșit divorțul.

   L-a iubit cu toată ființa ei, dragostea fiindu-i dăruită prin toți porii. Ar fi făcut  orice pentru el. I-a  oferit tot ce avea ea mai frumos. Îi era alături zile bune și nopți grele, atunci când el se izolase  de toată lumea când află că soția lui îl înșela cu cel mai bun prieten. Simțea cum sufletul îi era sfărâmat în mii bucățele. Simțea cum tot sângele din corp îmi făcea inima să pompeze într-un ritm alert.

       Se ridica de pe scaun, iar în încercarea de a pași către Alicia pentru a-i duce niște acte, simți un fior pe șira spinării, inima începând să îi bată în ritmul unei tobe. Oare urma să o judece și ea? Oare o catalogau? Sau pur și simplu îi era indiferentă? Sunt mii și mii de întrebări ce o făceau să amețească. În mine își aveau locul o mulțime de sentimente  amestecate.

    Numai la acel gând, gândul că era judecată de niște oameni care nu erau  cu mult mai buni decât ea îi făceau  corpul să tresară. În acele momente se  prăbușise pe holurile companiei „All Stars", aflată pe stradă Steet View, moment în care, din instinct, duse  mâna la pântec. Oare de ce? Nu! Nici gând! Nu putea accepta acest lucru. Un copil al lui John? Exclus. Ea era o simplă amantă, fata cu care își petrecea timpul atunci când se plictisea de soția lui. Nu. El deja avea o copilă acasă. Nu avea să îi pese de un al doilea copil mai ales că era al nostru. Ea era doar o distracție și o prezență plăcută în lipsă de alte activități.
  
      Văzându-o  că se clătina, Alice  țâșni din biroul de vis-a-vis, cuprinzând-o  cu brațele și țipând din toți plămânii. Acela era momentul în care John, din biroul lui, auzise strigătul de disperare al colegei lor, glasul ei fiind unul unic ce era recunoscut din zeci de timbre.

     John înhăța  telefonul în grabă și cu degetele tremurânde. El sună la ambulanță. Se simțea vinovat pentru drama prin care trecea ea. Conștiința îi era măcinată în momentul în care o văzu la pământ, cu pletele bălaie ca spicele de grâu, fiind parcă fără viață, iar lacrimile parcă înghețându-i pe obrajii ei albi lipsiți de culoare. Oare se simțea vinovat de suferința ei? Oare realiza  greșeala pe care o făcuse? Atâtea întrebări ce nu își aveau răspunsurile.

     El lăsă  baltă toată compania, și cu un aspect neglijent care nu îl deranja câtuși de puțin, fugi spre ambulanța care o ducea departe de el. Era conștient că asta era  ruptura definitivă dintre noi. Nu lua in seamă privirile speculative ale celor din jur.

    Cu glasul stins si cu inima plină de durere, se apleacase peste trupul ei fără vlagă, și mângâindu-i cosițele bălaie, îi șoptea la ureche:

          — Iubito, nu îmi face una ca asta! rostea el disperat, încercând să-i atingă chipul alb ca varul , în timp ce targa alerga  pe culoarul îngust și întunecat ce părea  că nu se mai termină.

     El rămăsese pironit, blocat parcă cu ochii închiși și fruntea lipită de ușa camerei unde era tratată. Corpul îi tremura din toate încheieturile. În mintea lui și-o  putea  imagina atât de bine pe patul acela mic de spital. O vedea cu ochii minții legată la aparatele acelea care bâzâiau neîncetat, înconjurată de medici, asta dându-i un fior ce nu și-l putea explica. Era atât de mică în acel  pat imens acoperit cu cearșaful alb parcă ponosit.

    Aceea avea să fie ziua în care John realiza că era o licoare toxică pentru Kate. Era otravă pentru inima ei.

          Mai erau câteva ore pe holul spitalului până se asigură că era oarecum bine, apoi ieșise furios din spital. Se opri în primul bar pe care îl găsi deschis la ora aceasta, cerând un coniac dublu. Luă prima gură blestemându-se pentru tot răul ce i-l provocase. Își amintea toate momentele frumoase alături de ea. Dădu conținutul paharului peste cap când își amintise  privirea de "Nu mă atinge". Îi ceru încă un pahar și își lăsă capul în mâini. Urma să  se îmbete crunt. Îi era frică să recunoască ceea simte pentru ea.

P.S. Mulțumesc din suflet pentru frumosul trailer GeoMarts