Forever Rebel 2 (FINALIZAT)BL/YAOI

♠ VI ♠

Breathe me in, I'm your cocaine!

Era deja noapte, iar eu stăteam pe pieptul lui Gon, cât timp el îmi mângâia spatele gol. Mă simțeam bine chiar și după atâtea partide și nici nu eram prea obosit. Cred că rezistența mea la apetitul de iepure al profului a început să crească. Am lăsat un oftat să-mi scape printre buze, atrâgănd atenția movaliului.

- Ce e, pisicuțo? Întrebă el.

- Nimic, pur și simplu...mă bucur să fiu aici cu tine, îi șoptesc puțin pierdut în propriile gânduri.

- Și eu la fel, spune el.

- Cred că ne-am înmuiat puțin, îi spun privindu-l în ochi.

- Bucură-te fiindcă ești singura persoana pentru care o să mă înmoi vreodată, replică el.

- Asemenea! Îi spun, depunându-i un sărut pe piept.

M-am ridicat puțin, urcându-mă peste el și sărutându-l scurt de câteva ori, înainte să scot două bilete de sub perna. Gon mă privea confuz, neștiind ce pun la cale.

- Mă gândeam că o sa avem două săptămâni libere și...ce-ar fi să mergem în Norvegia? Îl întreb, fluturându-i biletele prin fața ochilor.

- Hm, nu prea știu ce să zic. Și când ai făcut rost de ele? Întreabă el.

- Asta nu conteaza. Și oricum nu prea ai de ales, știu ca nu m-ai lăsa să merg singur, nu-i așa?

- Și să te răpească vreun norvegian? Întreabă el în glumă. Sigur că nu. Și apoi, unul din creatorii de jocuri care-mi plac e de acolo. Poate reușesc mă aleg cu vreun suvenir.

- Ha ha, amuzant. App, dacă am stabilit, îi spun eu ridicându-mă de pe el, atunci hai să împachetăm. Zborul e mâine dimineață la opt, continui eu făcându-l să mijească ochii de uimire.

- Poftim? Ugh, nu putem să cumpărăm tot de acolo? N-am chef de făcut bagaje, ci...să te fac pe tine, spune el lingându-și buzele pervers.

- Pe mine m-ai făcut deja. Și mâine e duminică, s-ar putea să prindem închis în unele locuri. Acum lasă lenea și treci la împachetat. Ah, și ai grijă să nu uiți nimic! Îi spun eu, luându-mi niște haine la nimereală pe mine înainte să scotocesc prin dulap. L-am auzit mârâind nervos și totuși s-a ridicat din pat, târându-se practic după bagaje, dar fără să mă scape din priviri. 

 - Vrei să nu mai salivezi atât ? Îl întreb.

- Nu salivam, spune el încruntat.

- Ba da, dar nu erai conștient, îi replic, ridicându-mă să iau ceva, dar nu prea ajungeam. L-am simțit venind în spatele meu, șoptindu-mi la ureche :

- Să te ajut? Vrei să te ridic, pisicuță mică?

- Nu și nu sunt mic. Sunt și eu destul de înalt pentru vârsta mea, îi replic iritat.

- Și totuși nu ajungi până acolo, comentează el, luând geanta de laptop de pe suportul pus sus pe dulap de către movaliu ce mai că ajungea la tavan.

- Mersi, îi răspund ironic, smulgândui-o din mână, făcându-l să ofteze.

- Dacă terminăm mai devreme, ce-ar fi să...?

- Nup, îl întrerup eu. Vreau să am puțină energie și pentru vacanța în Norvegia. Cu ocazia asta mai iei și tu o pauză, o să ți se zbârcească dacă o abuzezi prea mult, îi replic, lăsându-l cu gura căscată.

- Nu fac asta, dar nu e vina mea că apetitul meu te compleșește, spune el.

- Nu mă plang de apetitul tău, dar uneori mai vreau să stau și eu jos fără să mă doară nimic, îi replic. Și apoi, o mică pauză face bine.

- Pentru tine poate, replică el iritat. Eu nu mă pot concentra la nimic daca nu te iau măcar o data, comenteaza el.

- Atunci ce te-ai face fără mine? Îl întreb.

- Nu întreba, fiindcă nu am un răspuns, comentează el, scotocind după niște haine la întâmplare, ușor absent. Am oftat și l-am plesnit peste fund, făcându-l să mijească ochii de uimire.

- Ce te-a apucat? Parcă nu voiai...

- Nu vreau, dar dacă dormi cu ochii deschiși, bagajele nu se fac singure, îi replic zâmbindu-i din colțul gurii.