Forever Rebel 2 (FINALIZAT)BL/YAOI

♠ⅩⅧ♠

"Foreknowledge cannot be gotten from ghosts and spirits, cannot be had by analogy, cannot be found out by calculation. It must be obtained from people, people who know the conditions of the enemy."
― Sun Tzu, The Art of War

Mark pov.

Jason e de fapt fratele lui Blake? Cred că am înnebunit de tot acum.

 Am tras aer adânc în piept, căutând cu mâna după câteva produse la întâmplare, cutii de cereale, pampers-uri și baterii, iar o voce din interfon făcea un alt anunț pe un ton pițigăiat.

- Ce înseamnă "Il registratore di cassa quattro è ora aperto"? Întreabă Chin Chin, venind lăngă mine cu o cutie de ciocolată. 

- Înseamnă "casa patru e acum deschisă", îi spun eu, uitându-mă la produsul ales de ea fiindcă nu eram familiar cu gusturile albicioasei. 

- Oh. Înțeleg, spuse ea. Ai bani de plătit?

 - Nup, ai uitat că ne-au golit de buzunare? Și sunt foarte sigur că Blake tot o să găsească o cale să-și pună oamenii pe noi, deci ar cam trebui să plecăm.

- Iar dacă cerem ajutor de la cashier, sigur n-o să ne creadă. Poate ne raportează la poliție, spuse ea și eu dădeam aprobator din cap.

- Deci cum luăm astea? Hey, crezi că poți să bagi un baton în sutien dacă îl desfacem? Întreb eu, apropiindu-mă de ea și după ce am desfăcut batonul și aruncat ambalajul într-o cutie deschisă, i l-am băgat fetei în sutien, dând și de micuții ei sâni, dar extrem de fermi la vedere.

 Cu siguranță o să vreau să mănânc batonul ăla după ce i-a atâns sfârcurile întărite, îmi spun eu în gând, mușcându-mi buza inconștient. 

- Nici prin cap să-ți treacă, sunt cu Nori, spuse ea.

- Nu știu la ce te referi, eu mor de foame. Acum gândește-te cum luăm restul, spun eu. 

Chin Chin privi în jur de câteva ori, până când dădu de un afacerist ce vorbea la telefon și căuta cu mâna printre paste de dinți, iar apoi se întoarse spre mine și îmi făcu semn cu capul.

Neștiind ce să cred, am dat din umeri și m-am luat după ea. Oricum mai morți de atât n-aveam cum să ajungem. Tânăra luă un borcan mic cu mâncare pentru bebeluși și îl bătu pe umăr pe bărbat, un om înalt, cu părul blond , ochii negrii și îmbrăcat în costum de firmă, întrebându-l în engleza ei cu accent chinezesc dacă știe din ce legume e făcut fiindcă nu înțelege limba de origine de pe etichetă. 

- Să vedem, spuse bărbatul, fiind clar atras de tânăra asiatică cu pielea albă și curată, ochii bulbucați, o deosebire evidentă ce se trage din familie și buzele rozalii ce arătau precum piersicile zemoase.

 Eu stăteam și priveam, atent la ce voia să facă și cu ochii în patru după vreun semn din partea ei, când brusc, tânăra a scăpat borcanul pe jos și a căzut ca săcerată în brațele chipeșului blond. 

- Hey, strigă el la mine. Ce a pătit? Întreabă el alarmat.

- Nu știu, probabil statul cu copilul toată ziua și alimentația proastă a obosit-o, spun eu la nimereală, bucurându-mă că am învățat să mint atât de bine în situații de criză de la Nate.

Mă bucur că de data asta am scos ceva util pe gură.

 - Scumpo, trezește-te! Spun eu, bătând-o ușor pe obraji, observând felul în care îi stătea capul pe genunchii bărbatului, ce avea o vedere bună la....pieptul cu batoane.