Forever Rebel 2 (FINALIZAT)BL/YAOI

♠ⅩⅨ♠

Capitolul 19

 Nori Pov

 Suntem de câteva ore aici și abia am găsit ceva de mâncare, îmi spuneam gând, sperând să mai găsim încă o femeie disperată care să ne plătească pentru sex. 

Mă rog, pe Nate, eu nu-mi pot lua gândul de la Chin Chin.

 - Cred că asta ne ajunge pentru o vreme, spuse Nate, venind din apartamentul femeii tot răvășit și abia ținându-se pe picioare, iar o cioară venită de nicăieri  se repezi la capul lui, imediat cum brunetul a ieșit din bloc.

- What the fuck? Ce are și pasărea asta? E vreo rudă de-a lui Blake? Întreabă el, dând s-o gonească.

- Probabil e atrasă de părul tău, noua ei casă de vacanță, îi spun eu, stând rezemat de peretele de la ieșire și așteptând să plecăm de aici. 

- Fir-ar!! Nori, la stânga! Spuse el repede, făcându-mă să întorc capul instant și atunci am văzut doi bărbați, unul chel și unul cu părul lung și negru, cu ochelari de soare, îndreptându-se spre noi. 

Lacheii lui Blake!

Prima dată au înaintat cu pași mărunți, dar când au văzut că am luat-o la fugă, a început adevărata urmărire. Una din multe altele...

- Fugi, dragule. Fugi cât te țin picioarele, îi spun eu lui Nate, sărind peste o serie de scări, puse în stânga blocului, cu cămașa fluturându-mi în vânt precum în filme. 

- Ți se pare că am de ales? Întreabă el sceptic,luând grăbit colțul și trecând pe lângă un geam deschis unde o femeie voia să pună o serie de plăcințele fierbinți la răcit, așa că brunetul a luat una, jonglând-o de câteva ori până s-o bage în gură.

 - Și credeam că Ryan e fomist, replic eu, privindu-l cu coada ochiului, sperând să nu-mi pierd capul pentru imaginea lui Nate îndopându-se până crapă.

- Ăla mă întrece cu mult. Sper să se fi ascuns într-un loc bun , fiindcă dacă nu găsește mâncare, o să-l mânance pe Gon în loc. Poate îi mai păstrează o bucată și lui Blake, spuse el, încă mestecând din plăcintă și lingându-și buzele. 

- Și dintre toți, fix cu cel mai morbid am ajuns în pereche, comentez eu, auzind cum cei doi indivizi strigau în urma noastră, iar unul din ei a scos un pistol, auzind cum îl încarcă și se pregătește să tragă spre noi.

Când ajungem acasă, o să dorm o lună întreagă, la cât am fugit de când am pus piciorul în Europa.

Mi-am acoperit capul din instinct, sperând să scăpăm de ei fără vreo gaură în plus , așa că am luat-o pe o stradă goală, zărind un loc întunecos fix spre capăt.

- Nu, cel mai morbid e Gon. Mă bucur că n-am ajuns prinși cu el, ar fi fost în stare să ne taie și să-și facă parașută din noi, spuse Nate, trăgându-mă de mână spre un teren de construcții gol, împingându-mă repede după o dună înaltă de nisip cu mici băltoace lângă și un miros groaznic care îmi ustura ochii. 

- Aha, și cu aia și-ar fi luat zborul de pe Colosseum? Ar fi căzut direct în cap. Despre ce vorbim acum? Întreb eu confuz și ușor înfiorat de o senzație familiară și de fragmentele de nisip ce îmi cădeau în cap.

- Despre cum nu trebuia să fumăm în casa doamnei cu dalmațienii, răspunse el, sughitând zgomotos și acoperindu-și repede gură când am auzit urme de pași.

 Eu și Nate am stat pitiți după dună, ascultând cum cei doi bărbați căutau prin jur, vorbind în spaniolă despre modul în care s-ar descotorisi de noi când ne găsesc, făcându-mă să înghit în sec. Panica a crescut când l-am auzit pe al doilea, cel cu părul lung după cum am putut să trag cu ochiul, apropiindu-se cu pași mărunți de duna după care eram ascunși, care spre norocul nostru era destul de înaltă să ne acopere, una din multele de acest gen, unde nisipul fin a ajuns pătat și murdar.