Covered In Secrets

1. Mici raze de soare

Timp de 11 ani am suportat tot chinul ăsta, mai pot şi anul ăsta. Îmi acopăr fața cu mâinile ascunzând lacrimile ce mi se scurgeau pe obraji. Privesc oglinda şi îmi şterg lacrimile, nu avea rost să încerc să îmi fac ceva drăguț la păr sau să mă machiez măcar. În fiecare zi la prânz mi se aruncă propria tavă de mâncare în păr şi pe haine. Nu le-am făcut nimic rău niciodată, mi-am văzut de ceea ce aveam eu de făcut, dar ei continuă să facă asta. Înainte să termine fratele meu şcoala era mai suportabil, dar acum e sub orice critică. Abia pot vorbi cu el fără să mă pufnească plânsul şi să încep să îi povestesc tot ce se întâmplă. De când s-a întâmplat prima dată asta mi-am promis că nu-i voi spune. Mi-au înlocuit şamponul pe care îl țineam în dulap cu spumă de ras şi mi-au stricat partea stângă a părului. A trebuit să merg la salon să repar asta, mi-a tuns părul pe partea aceea foarte scurt, dar arăta bine. A fost prima dată în mult timp când zâmbisem cu adevărat.
-E ultima zi înainte să înceapă noul an... Poate ar trebui să fac o schimbare?zâmbesc slab în oglindă.
-Nali, mai stai mult? Vreau să fac un duş, e foarte cald şi sunt leoarcă.
-Imediat, NamJoon.
Îmi dau cu puțină apă pe față şi ies din baie, încerc să îi evit privirea, dar îşi încruciştează bratele şi bate din picior. E supărat rău dacă se comportă aşa.
-S-a întâmplat ceva?
-Când aveai de gând să spui că eşti hărțuită la liceu?zise printre dinți.
-Po-Poftim?zic panicată.
-Tocmai ce am primit nişte poze în care ți se toarnă mâncare în cap, când îți taie părul dupa ce ți-au pus spumă de ras, îți umple dulapul cu gunoi, continui?
Am vrut să plec, nu aş fi putut să vorbesc despre asta cu el, nu ar fi înțeles. Mi-a pus mâna pe umăr şi m-a tras în brațe.
-Hai să mergem la cumpărături, o să te simți mai bine şi poți găsi ceva frumos de purtat pentru noul an. Am auzit că o să ai doi colegi noi, poate o să te înțelegi cu ei, îmi zâmbi NamJoon.
În acel moment n-am ştiut ce pune la cale, dar chiar mi-a prins bine mersul la cumpărături, m-a dus la un salon şi mi-am vopsit părul roşcat, îmi dorisem de mult timp să îl am roşcat, dar mi-a fost teamă de ce va spune NamJoon.
-Asta da ultimă zi de vacanță pentru tine, nu?
-Mersi, frățioare, mă simt mult mai bine.
M-am întors în camera mea şi m-am aşezat pe pat, somnul a fost dulce , îmi doream mereu să rămân blocată în vise, acolo eram fericită. Alarma telefonului nu voia însă asta, mă priva de la dreptul de a avea parte de o fărâmă de fericire. Îmi zdrobi visele cu o nicovală asurzitoare ce semăna a cântec funerar în timp ce eu mă pregăteam să plec spre ultimul an în care voi fi terorizată. Las un oftat să îmi scape în timp ce privesc milioanele de haine cumpărate ieri. Mă întrebam dacă ar fi o idee bună să iau hainele cumpărate sau pe cele vechi de care nu îmi pasă dacă toarnă mâncare.
-Ce mai aştepți?zâmbi fratele meu din uşă. E ultimul an, bine? Nu o să îi mai vezi niciodată după asta, îmi puse mâna pe umăr.
-Ştii de ce nu am ripostat niciodată, nu-i aşa?îl strâng în brățe aproape să plâng.
-Încă faci arte marțiale, ştiu. Că tot ai adus vorba, atrenorul a spus că luna viitoare sunt preselecțiile pentru naționala juniorilor, eşti pe listă, îmi zâmbi.
-Deci toate antrenamentele alea de parcă ar fi fost iadul pe pământ n-au fost în zadar! Ştii că îmi doream foarte mult să ajung.
-Ştiu, dar ai grijă, ai şi examene la final de an, mă privi serios.
-Am 10 pe linie şi fac sport de performanță, trebuie să îmi fac probleme acum?
-Fugi la şcoală, o să întârzii, râse scurt.
A ieşit din camera mea, încă nu găsisem o ținută bună pentru a pleca, mai sunt şi în întârziere. Până la urmă am ales o bluză albă cu inimioare negre şi mâneci lungi, negre, o fustă neagră, colanți şi o pereche de botine.

Când am ajuns în clasă era doar diriginta împreună cu doi băieți pe care nu-i mai văzusem până acum. Cred că sunt cei doi colegi de care a pomenit NamJoon. Mă aşez în prima bancă, unde stătram de obicei, după ce o salut pe dirigintă.
-Copiii ăştia, tot timpul trag de timp în prima zi. Nalina, până vin ceilalți ce ar fi să faci cunoştință cu noii colegi? Sigur influența ta va fi una pozitivă.
I-am privit sfioasă, apoi m-am prezentat în timp ce m-am înclinat în semn de politețe:
-Mă numesc Kim Nalina, încântată de cunoştință.
-Eu sunt Park Jimin, îmi zâmbi cel cu păr portocaliu. Te-ar deranja dacă am fi colegi de bancă?
-Eu sunt Jeon JungKook, zâmbi la rândul său. Sper să ne înțelegem bine.
-Mă bucur să vă cunosc. Nu mă deranjează, Jimin.
-Ei bine, merg să văd dacă s-a afişat programul profesorilor să vă pot da un orar provizoriu. Rămâneți aici până vin toți.
După ce diriga a plecat, ne-am aşezat pe bănci şi au început să îmi povestească despre ei şi şcoala de unde s-au transferat. Mă simțeam bine în preajma lor, aproape că am uitat de comportamentul celorlalți.
-Hei, Kim, nu ți-ai făcut nici anul ăsta curat în dulap?râse MinHyun, când trecu pe lângă mine.
Am coborât de pe bancă şi mi-am luat geanta, căutând prin ea. Rina îmi luă geanta şi o vărsă pe podea.
-Iar pastile? Cât crezi că mai trece până te sinucizi din cauza depresiei?râse.
-Ți-a dat voie să umbli în geanta ei?o prinse Jimin de încheietură. Sau poate ai fost crescută în peşteră şi nu ştii cum e în societate?
-Ți-ai luat avocați? Ce drăguț, dacă nu e fratele mai mare e prietenul cel mai bun.
-Am cunoscut-o acum zececminute, sigur ştim mai multe decât voi la un loc după trei ani cu ea în clasă, lepre de oameni, îi privi dur JungKook.
-Lepre?întră pe uşă JiYoung.
JiYoung era preşedintele consiliului elevilor, şeful clasei, cel mai mare hărțuitor al meu şi al doilea ca medie pe oraş. De când a realizat că sunt competiție pentru el a început să îmi facă viața un iad în ciuda prieteniei pe care o avea cu NamJoon.
-Ai auzit bine, se pare că de prea mult timp o agresați.
Din doi paşi Ji era lângă mine, mă trânti pe bancă şi mă privi nervos.
-Parcă ți-am zis că dacă deschizi gura vreodată...
-Nu e nevoie, avem ochi, Jimin îl împinse şi mă trase în spatele lui, JungKoom fiind lângă el.
-Băieți, nu...
-E în regulă, o să fie totul bine, îmi aşeză Kook o mână pe umăr.
Îmi era teamă de ce anume s-ar putea întâmpla deoarce aproape toată clasa era adunată şi privea. Ce m-a făcut să mă calmez a fost diriginta ce intră pe uşă precum o tornadă.
-Am venit, vă dau orarul şi puteți pleca, zâmbi. Cred că deja ați făcut cunoştința, dar veniți să vă prezentați apoi trec rapid în listă orarul.
Cei doi au mers în față şi s-au prezentat in mod sec, privind disprețuitor spre clasă. Jimin îmi era coleg de bancă, până să se ridice încercând să mă asigure că totul e în regulă.
-Adcultă, eu şi JungKook am fost implicați la Arierang-Mo în mai multe bătăi din cauza hărțuitorilor, nu te teme pentru noi.
-O să aveți probleme din cauza mea, Jimin.
-Hei, nu îmi place să văd oamenii ca ăştia nici măcar în treacăt, dar dacă o să înceteze să se mai comporte aşa atunci nu o să fie bătăi.
Nu am mai continuat discuțoa din moment ce diriga ne dicta orarul şi era oricum greu să ții pasul cu ea. În schimb, când am terminat le ziua de azi cu tevatura de "prima zi" şi ne-am îndreptat spre ieşire, Jimin m-a luat de mână.
-Hai cu noi spre casă, mergem cu maşina.
-E în regulă, mă...
Înainte să pot termina fraza picături repezi s-au abătut asupra pământului. Jimin mi-a prins încheietura şi m-a tras prin ploaie până la o maşină neagră din parcare. JungKook deblocă uşile, Jimin făcându-mi semn să intru în maşină. În interior era cald spre deosebire de atmosfera de afară, Jimin luând o pătură din spatele spătarului banchetei.
-E cald în maşină dar tot avem hainele ude.
Puse pătura în jurul amândurora şi îmi zâmbi, l-am auzit pe JungKook cum chicoteşte în timp ce scoate maşina pe carosabilul din exteriorul curții liceului.
-Unde stai? Să te putem lăsa acasă.
Le-am dat adresa, Kook conducând cu grijă, iar Jimin profitând de ocazie şi strângându-mă în brațe. În câteva secunde o batistă îmbibată într-o substanță cu miros înțepător îmi acoperi gura şi nasul. Am încercat să mă zbat, dar în zadar, inhalasem suficient cât să fiu inconştientă o bună bucată de timp.