Covered In Secrets

6. Nu ştiu ce să mai fac...

Stăteam acum peste el în timp ce mâinile sale strângeau cămaşa în zona şoldurilor mele. Îmi evita privirea de ceva timp şi nu spuse nimic legat de ceea ce i-am spus. S-a ridicat din senin şi mă strânse în brațe, sărutându-mi fruntea.
-Nu sunt o persoană bună, nu prea ai ce latură bună să descoperi.
Mi-am ridicat privirea spre el, eram extrem de aproape unul de celălalt. Respirația lui se lovea de buzele mele, inima îmi pompa sângele cu putere, iar mâna lui îmi atinse chipul, făcându-mă să simt fiori în urma atingerii.
-Jimin, nu m-ai fi ajutat dacă nu erai un om bun, îmi muşc buza în urma a ceea ce am spus.
Buzele lui le sărutară pe ale mele în timp ce mă trase spre el până eram lipiți unul de celălalt. Simteam o senzație ciudată în urma presiunii ce începusem să o simt în zona intimă. Mâinile lui au coborât pe fesele mele din nou, brațele mele erau în jurul gâtului său. Mă muşcă de buza de jos când mă strânse de fese, apoi se retrase rapid din sărut. Mă privi cu vinovăție, apoi se ridică rapid şi ieşi din cameră. Am rămas pe pat privind uşa întredeschisă, mă întrebam dacă totul e bine, dacă s-a întâmplat ceva...
-Nali? Jin privea din tocul uşii. S-a întâmplat ceva?
-Aş vrea şi eu să ştiu, a plecat pur şi simplu din cameră.
-Vrei să îți aduc ceva?îşi strânse buzele într-o linie dubțire.
-Sunt bine, cred că o să dorm, îmi aşez capul pe pernă cu fața spre peretele opus uşii.
Aştept să aud uşa, apoi mă ridic şi îmi pun o pereche de colanți şi încalț nişte adidaşi. Ies pe balcon şi privesc puțin în jur, era o scară la capătul balconului, privesc în jos, spre ele şi văd că e lumină jos. Cobor până în dreptul luminii şi îl văd cu o fată, făcând... O iau la fugă pe scări până ajung să fug pe beton, apoi ajung pe nisip. Nu aveam exact unde să plec, voiam doar să fiu singură şi să nu îi văd fața în secundele ce urmau. Eram pe malul oceanului, mi-am dat jos încălțămintea şi mi suflecat colanții cât de mult am putut. M-am apropiat cu paşi mărunți de apă şi am simțit răceala ei. Corpul îmi era fierbinte în urma a ceea ce se întâmplase cu Jimin... Sperasem să mă pot apropia de el şi să îl cunosc, să îi aduc la suprafața partea sa bună, dar...
-Dacă o să te duci atât de departe în ocean în timp ce te afunzi în gânduri o să te îneci.
Privesc în jos ş văd că apa e până la genunchi, nu realizasem cât am mers într-un timp aşa de scurt. Mă întorc spre persoana ce îmi vorbise, era JiYoung. Privesc la el cu lacrimi în ochi şi înerc să mă calmez, deja eram dată peste cap.
-Haide, râzi, doar asta ai făcut tot liceul, de ce nu ai mai face asta şi acum, îmi trag nasul şi îmi şterg lacrimile.
-Voiam să îți țin companie, te-am vazut fugind din casă.
-Ce ai vrea să spun? Ca Jin are dreptate că Jimin nu are inimă? Nu pot, oricât mi-aş dori asta... Dacă nu era el puteam sfârşi într-un bordel, Ji.
Mă oprisem la marginea apei şi mă aşezasem pe nisip. Nu se mişcase de acolo, oftă doar şi se auzi un sunet de brichetă. Îl aud expirând, grozav! Unul fuge după un sărut altul mă ignoră. Mă ridic, scutur nisipul şi iau adidaşii, apoi mă întorc spre casă. Toate luminile erau aprinse, oftez, îmi dau ochii peste cap şi pornesc spre vila cea mare. Când am ajuns în lumină el a ieşit şi se postă în fața mea cu bratele încrucişate.
-Nici să nu încerci să îmi spui ceva. Dacă e vina cuiva că am ieşit singură la ora asta e a ta.
Trec pe lângă el şi trântesc adidaşii in fața uşii, apoi intru prim bucătărie. Jin privea îngrijorat, se linişti când dădu cu ochii de mine. Puse o pătura pe umerii mei şi mă duse spre scări.
-Scuze că v-am îngrijorat, dar...
-Te-a scos din sărite rău ce a făcut? Ți-am zis că aşa e el.
-E obositor să fi tratat ca un nimeni, ca un obiect, să fi bataia de joc a tuturor. Vreau doar linişte şi pace, vreau să fiu măcar câteva secunde fericită, simt lacrimile cum îmi invadează din nou ochii.
Am intrat în camera unde statusem şi până acum şi mi-am luat alte haine din dulap şi am mers în duş. Am apucat să dau jos colanții şi sa deschei câțiva nasturi la cămaşa când uşa se deschise. Mâinile lui se strânseră în jurul meu şi îi aud vocea tremurândă:
-Îmi pare rău.
M-am întors şi l-am împins, îl priveam nervoasă, cu brațele încrucişate. Avea o privire de cățel plouat care nu mergea la mine.
-Ai nevoie de mai mult de o privire de cățel bleg, nu ține la mine. Spune-mi de ce ai plecat aşa, din senin.
-Nu ți-ai dat seama?privi surprins.
-În cazul în care nu ai înteles nici până acum eu am fost batjlcorită şi nu am avut niciun iubit sau prieten ori prietenă.
-Vrei să îți spun o minciună frumoasă sau preferi adevărul?
-Adevărul e cel mai bun, indiferent cât de dureros e.
-Am plecat din cauza ta, se apropie de mine şi îmi şopti la ureche. Nu ai idee câte fete ca tine sunt vândute, cu ele nu mă abțin, dar tu eşti altfel.
-Din moment ce mă compari cu ele nu par prea diferită.
-Pe niciuna nu am cumpărat-o pentru a o cunoaşte şi pentru a fi soția mea. Nu ai idee ce dureros e să te abți când îți doreşti ceva ce ai fost obisnuit să ai din cauza anturajului.
-Ce mi-ai fi făcut? pun mâna pe pieptul lui, şi duc mâna până pe umăr.
-Eşti aşa de curioasă?zâmbi.
-Poate, zâmbesc încercând să ascund frica.
-Ți-aş fi tras-o aşa de tare că ai fi urlat de plăcere, toată casa ar fi crezut ca te omor, îmi şopti la ureche, apoi mă prinse de bărbie. Mai crezi că adevărul e cel mai bun?
-Da, cred. Dacă nu ai fi spus adevărul şi asta ar fi o minciună s-ar observa. Poți disimula, dar anumite lucruri sunt evidente la oricine.
-De ce nu termini ce ai de spus?ridica o sprânceană.
-Tu de ce te-ai abținut mai devreme?ridic şi eu o sprânceană.
-Chiar vrei să mă provoci? strânse materialul cămăşii lăsând la iveală mai mult dim sutienul meu.
-Nu ai nevoie să te provoc eu, tu eşti cel ce strânge de cămaşă în timp ce îmi priveşte sânii, mă ridic să îi şoptesc.
-Îngeraşule, tu ai vrut asta, dar o să fiu mai blând cu tine, ai zis că nu ai mai avut un iubit înainte.
Buzele lui se apasară cu delicatețele peste ale mele în timp ce îmi desfăcu restul de nasturi de la cămaşă. Îmi ghidă mâinile spre baza tricoului lui, iar eu am început să-l ridic. Când l-a dat jos am înghițit în sec, aveam un gol imens în stomac din cauza a ceea ce urma să se întâmple. Mă trase din nou aproape de el, îndepărtând cămaşa, apoi desfăcându-şi blugii. Mă ghidă cu spatele spre uşă, apoi rupe sărutul şi îmi şopteşte:
-Fugi în pat, strâng eu hainele de aici.
M-am ridicat încă o dată pe vârfuri şi l-am sărutat, era surprins, dar zâmbi. M-am îndreptat apoi spre pat puțin ruşinată de felul în care mergeam, eram doar în lenjerie în fața lui. M-am aşezat pe pat, la puțin timp după a venit şi Jimin. M-a strâns în brațele sale şi mi-a sărutat fruntea.
-Mâine mergem acasă, încă ai de terminat şcoala, îmi dă părul de pe ochi.
-Mulțumesc, Jimin, îl privesc în ochi.

Dimineață, la ora 4 urcam în avionul privat al băieților împreună cu Jimin şi Kook. Eram pe jumătate adormită în ciuda rochiei şcolăreşti purtate cu tocuri şi machiajul natural la care am adăugat şi tuş. Jimin era cu ochii pe mine de aseară, o secundă nu m-a scăpat din ochi. După ce avionul a aterizat Jimin mi-a întins o cafea.
-O să ai nevoie de toată energia, îmi zâmbi.
-Hei, e doar o zi normală de şcoală.
-Doar că de azi încetează batjocura la adresa ta, îmi strânse materialul rochiei în mână.
-Uşor, Hercule. Dacă voiam să îi pun la punc o făceam, dar...
-Hei, esti eleva perfectă, înțeleg, de asta suntem aici, să îți păstrezi titlul.
-Nu îți face probleme, o să te protejăm, zâmbi Kook.