Covered In Secrets

13

■Nalina■
Când m-am trezit eram în avion, întinsă pe o canapea, Jimin dormea pe partea cealaltă de mine în timp ce băieții şi Yun erau pe scaunele ce erau față în față cu canapelele. Printre băieți l-am vazut şi pe Ji, nu înțelegeam exact cum a ajuns aici şi nici unde mergem.
-Băieți?mă ridic si privesc spre ei.
-Nali, cum te mai simți?mă privi fratele meu.
-Aş putea să te înteb acelaş lucru, nu eu am fost împuşcată în braț.
-Sunt bine, Jin a avut grijă de rană.
-Şi eu sunt bine, dacă nu mai văd atât de mult sânge, strâng tapiseria canapelei.
-Asta o să fie o problemă, oftă Hoseok.
-Ar fi trebuit să menționez asta înainte, e vina mea, oftă NamJoon. Nali, ia asta, o să ai nevoie de el unde mergem, îmi întinse un colier cu o piatră albă încrustată.
-Multumesc, frățioare. Unde mergem totuşi?
-În Europa, cunosc un loc unde nu are nicio relație, zise YoonGi.
-Şi JiYoung de ce e cu noi?oftez şi îmi pun lănțisorul dat de fratele meu.
-Din două motive, unul ar fi că sunt singurul care a reuşit să obțină permisiune de urgență să decolăm cu avionul şi al doilea e că nu vreau să fii în pericol.
-Sper că...
-Nali, nu îmi place ideea că te căsătoresti cu el, dar nu o să intervin din moment ce eşti în siguranță cu ei.
-Mai avem puțin până la aterizare, trezeşte-l pe Jimin şi să ne pregătim.
Jimin se trezi rapid şi ne-am asezat pe scaune pentru a ne pregati de aterizare. Înainte să ieşim băieții ne-au înarmat cu măşti sepci, ochelari de soare şi hanorace. Am coborât din avion şi ne-am îndreptat spre spre maşină după ce am trecut de verificarile din aeroport. La volan era o fata, Jimin a fost singurul care nu a salutat-o, Suga şi JiYoung au început să discute cu ea despre locul în care o să stăm. NamJoon, care stătea lângă mine în dubiță, se aplecă și îmi șopti:
-Ești ok cu ideea că fosta logodnică a lui Jimin trebuie să stea cu noi? YoonGi nu a avut de ales decât să o contacteze pe ea.
-Sunt mai îngrijorată pentru Jimin, pare enervat că Suga nu i-a spus.
-Ai grijă la Hanna, a învățat foarte multe și e nemiloasă, mai ales cănd vrea ceva.
-E viața mea în joc, nu vreau să o dau în bară cu nimic în momentul de față.
-Iubito, ce vorbiți acolo, mă strânse de mână.
-Te interesează unde o să stai totuși, Jimin?privi Hanna prin oglinda retrovizoare.
-Vorbeam despre rochia pe care mi-a luat-o pentru nuntă, zâmbesc spre Jimin cât să priceapă că nu îmi place că ea a răspuns.
-E păcat că mama ta nu a apucat să vadă rochia, fratele tău știa că o să îți placă mult, veni mai aproape și îmi sărută fruntea.
-Am ajuns, zise Hanna sec și coborî din mașină precum un uragan.
Am coborât din mașină împreună cu restul și am mers toți în interior imediat ce am descărcat și bagajele.
-Nali, ești în regulă că o să stăm cu Hanna în aceeași casă?mă privi îngrijorat.
-O să fiu în regulă, am pastilele și te am pe tine aici, îl îmbrățișez.
M-a strâns mai tare în brațe, afundându-și fața în părul meu. S-a apropiat cu buzele de urechea mea, îi puteam auzi respirația, era agitat și voia să îmi spună ceva din felul prin care se tot oprea și ofta încet.
-Jimin, mă apropii de urechia lui și îi șoptesc, orice ai vrea să îmi spui, e în regulă.
-Nali, știu că nu a trecut mai mult de o lună, dar țin foarte mult la tine și...
-Grăbiți-vă în casă porumbeilor, aveți timp de dulcegării acolo, zise Ji în timp ce își dă ochii peste cap.
-Ignoră-l, e doar gelos, îi mângâi obrazul.
-Dar are dreptate, nu știm dacă locul e complet sigur, oftă.
M-a luat de mână și ne-am îndreptat spre ușă. În interior băieții duceau bagajele în diverse camere, rămânând doar bagajele mele și ale lui Jimin. Le-a luat și mi-a făcut semn spre o cameră, Hanna intervenind.
-Pentru fete am o cameră separată, zâmbi ea dulce la Jimin.
-Păcat că îmi cunosc fratele prea bine și știu că a insistat să stea cu Yun în cameră.
-Și mai păcat că eu te-am învățat cum să prostești oameni, Hanna. Te-ai gândit că o să pic în plasă?
-A meritat să încerc decât să te văd cu ea tot timpul.
-E viitoarea mea soție, obișnuiește-te cu ideea.
-Jimin, știu că poți fi și foarte dur, dar...
-Hanna e o persoană cu care fac afaceri acum, nu are de ce să se bage în problemele mele personale.
-Acum două luni nu era așa, se încruntă la el.
Jimin se întoarse cu totul, lăsând bagajele jos, până acum se uitase dintr-o parte. Își încrucișă brațele și așteptă să vadă ce mai spune Hanna.
-Acum două luni eram logodnica ta nu partener de afaceri.
-Consideră-te norocoasă că ești partener de afaceri, spuse aspru.
-Jimin, de câte ori trebuie să mai spun că nu e adevărat că...
-Nu vrei să îl întreb pe Ji? E aici oricum, ne confirmă el dacă ai vrut sau nu.
-Jimin, ajunge. Orice ar fi făcut nu merită să o umilești, toți avem sentimente, îi pun mâna pe braț.
-Credeam că nu mă suporți din moment ce...
-Doar pentru că îți iau apărarea acum nu înseamnă că o să ai ocazia să mă prinzi cu garda jos. Am observat că ai intenția să îl iei pe Jimin de lângă mine, dar nu o să ai ocazia.
-Se vede că ești sora lui NamJoon, inteligența e moștenire de familie?
-Asta și faptul că nu e bine să o calci pe nervi, Hanna, apare JiYoung și îi pune o mână pe umăr.
-Cum așa?ridicăco sprânceană la mine.
Ji scoase telefonul, căută câteva secunde ceva, apoi îi arătă fetei. Am văzut cum se uită și dă scroll rapid, apoi îi întinde înapoi telefonul fiind palidă. Se răsuci pe călcâie și porni spre camerele opuse de unde ne îndreptam noi. Jimin ridică bagajele noastre și porni spre o cameră în timp ce Ji rămase în locul de mai devreme și priviea prin telefon.
-Ziua de azi a fost destul de ciudată, mă trântesc pe pat.
-Nu avem o viață normală, încearcă să te obișnuiești, se așeză lângă mine.
-Jimin, aș vrea totuși să îți spun ceva, dar îmi e teamă.
-Indiferent de ce este o să fiu lângă tine, iubito, mă sărută pe obraz.
-Nu înțeleg exact ceea ce simt pentru tine, Jimin. Nu știu cum să exprim ceea ce simt și mă sperie de multe ori.
-Ce simți atunci când te strâng în brațe? se ridcă într-un cot și începu să se joace cu o șuviță de păr.
-Protejată, iubită, mă face fericită să te știu lângă mine, să știu că ești bine.
-Dar când te sărut?se aplecă și depuse un sărut scurt pe buzele mele.
-Simt fluturi în stomac și mă face să mă simt fericită și specială.
-Atunci când îți șoptesc cât de frumoasă și importantă ești pentru mine?
-E plăcut să aud de la o persoană că eu contez și mă face să vreau să îi demonstrez că și ea contează pentru mine.
-Iubito, uită-te în ochii mei și spune-mi ce simți, rămase cu fața deaspura feței mele.
Mă privea în ochi cu căldură în timp ce inima mea accelera bătăile din ce în ce mai mult. Mi-am lăsat un mic oftat să părăsească buzele în timp ce priveam fermecată ochii lui.
-Te iubesc, am zis amandoi în același timp.
Un zâmbet înflori pe chipul lui cum, probabil, înflorise și pe al meu. Se aplecă și depuse un sărut ce se adânci în timp ce Jimin mă trase în brațele lui. M-a tras peste el și mi-a ridicat bluza încet în timp ce urca cu săruturile pe abdomen spre bust, apoi îmi lăsă bluza înapoi și mă privi în ochi în timp ce îmi dădu o șuviță la o parte.
-Cred trebuie să învăț să mă stăpânesc mai bine, dar e așa greu în preajma ta.
-Sunt doar a ta, Jimin, dacă am o problemă îți spun direct, îi mângâi obrazul.
-Spuneam asta pentru că aproape am uitat iar, băgă mâna în buzunar și scoase o cutiuță mică.
-Jimin...
-Nali, nu am apucat să aleg cum trebuie, am luat unul dintre cele pe care le aveau mai frumoase.
Era un inel micuț cu o inimioară din ametist încrustată pe modelul fin și spiralat. L-am privit uimită, era frumos, delicat, dar important era că Jimin mi l-a dat. Mi l-a așezat pe degetul de la mâna stângă, apoi ne-am strâns în brațe și ne-am întins pe pat în timp ce ne sărutam.