Covered In Secrets

10

După cursuri Jimin nu a condus către casă, ci a mers pe alt drum ce ducea spre un cartier obisnuit. Când ne-am dat jos mi-a zânbit şi mi-a făcut semne spre uşa casei în fața căreia oprise. M-au pufnit lacrimile imediat ce am sesizat că mama stătea în pragul uşii cu un servețel cu care îşi ştergea ochii. Am fugit către ea şi am strâns-o în brațe. Mă bucuram aşa tare sa o văd încât nu mai aveam cuvinte, tot ce faceam era să o strâng în brațe şi să plâng pe umărul ei. Ne-a poftit în casă, servind prăjituri şi ceai în timp ce noi i-am spus o variantă mai fericită a poveştii despre mine şi Jimin.
-Mă bucur aşa mult pentru voi!îmi zâmbi entuziasmată. Totuşi, cum o să vă descurcați singuri?
-Stați liniştită, doamnă Kim, ea va fi mica mea prințesă, va lucra doar dacă va vrea ea, mă strănse Jimin de mână.
-Jimin, o să găsesc ceva de muncă, nu te pot lăsa să plăteşti tu absolut totul, îl strâng înapoi.
-Micuța mea, vreau să ştiu ceva, mă privi tristă.
-Ce este, mamă?
-Chiar îl iubeşti sau este din cauza tatălui tău?
-Țin mult la Jimin, indiferent de ceea ce a făcut tata, a ieşit şi ceva bun din asta, îl iau pe Jimin de mână şi îi zâmbesc.
-Nali, si idee ce ți se putea întâmpla dacă tatăl tău nu punea condiția de căsătorie?mă privi Jimin atent.
-Jimin, putem să nu vorim despre asta acum?îl strâng de mână.
-Bine, dar să ştii că nu scapi de discuție, oftă. Lumea în care te-a aruncat tatăl tău e periculoasă, nu vreau să ți se întâmple ceva.
-Jimin are dreptate, ai fost aruncată în lumea afacerilor ilegale şi trebuie să puneți la punct asta înainte să întâmpini probleme. Mergeți acasă, se face târziu şi mâine avețu şcoală, ne zâmbi mama.
-O să mai venim pe la tine, mamă, o îmbrățişez şi plecăm.
În maşină Jimin păstră un timp liniştea, apoi se hotărî să vorbească.
-Iubito, ştiu că e greu să te gândeşti la...
-În ziua aia voiam să fug pentru că eram speriată. Credeam tot ce e mai rău, îmi era frică pentru mine, dar nu aveam unde pleca, eram în alt oraş, unul pe care nu îl cunoşteam. Mă simțeam de parcă Dumnezeu îmi întorsese spatele, mă abandonase, eram fără urmă de speranță în mine atunci.
-Ai fi ajuns damă de companie pentru că esti frumoasă, ştii şi tu că astai ai fi fost. Îmi pare rău că trebuie să purtăm discuția asta...
-Dar am nevoie să aud, nu? Trebuie să ştiu asta ca să văd cât de norocoasă sunt pentru că îl am pe fratele meu?
-Nu fratele tău m-a convins să îți dau o şansă pentru a mă cunoaşte aşa cum sunt, Nali, mă privi în ochi când opri la semafor. Tu ai făcut ceva pentru şansa aia, m-ai sfidat, ai încercat să fugi, m-ai făcut să îmi doresc să aştept să fi tu pregătită să o facem. Nimeni nu a putut face asta, tu ți-ai creat singură şansa.
-Deci chiar nu eşti aşa cum spuneau ceilalți despre tine, zâmbesc.
-Afacerile sunt diferite de plăceri şi de sentimente, nu le amestec. Legat de afaceri au spus adevărul, despre plăceri nu discutăm pentru că nu o să mă mai apropi de altă femeie cu excepția ta.
-Şi sentimentele?privesc prin parbriz.
-Doar părerea ta contează, nu îmi pasă de a altcuiva, parcă maşina şi mă sărută.

-Jimin, spun când intrăm în casă, poți să fi sincer cu mine? Ştii că eu...
-Ți-am spus că ți-ai creat o şansă, nu are legătură nici cu afacerile nici cu plăcerile, zâmbi în colțul gurii.
Se întoarse spre mine şi mă luă de mână, mergând la bucătărie şi am pregătit împreună mâncare. Am reuşit să nu dăm foc bucatariei, spre uşurarea mea. Imediat ce am mâncat am mers după geantă şi am deschis fermoarul ei, scoțând cărțile şi caietele. Jimin se aşeză lângă mine şi începu şi el să scrie în timp ce eu mi-am pus ochelarii şi am deschis laptopul pentru a căuta pe mail cele trimise de Ji.
-Nu ştiam că porți ochelari, zise surprins.
-Doar la laptop, sunt lentile cu filtru si protecție ca să nu îmi deteliorez vederea, nu au dioptrii.
-E bine că te gândeşti la asta, eu nu am fost aşa atent, oftă.
-Din moment ce porți lentile nu ai dioptrii mari, îi strâng mâna liberă.
-De unde ştii de lentile?se uită încurcat.
-Stam în aceeaşi casă, Jimin. Oricum, cu ochelari sau cu lentile, tot Jimin rămâi.
-Nali, zâmbi şi se aplecă peste masă şi îmi sărută fruntea.
Un ciocănit la uşă ne-a facut să tresărim, nu aşteptam pe nimeni, nici Jimin din câte se pare. Am mers împreună spre uşă, în prag stătea tata cu o cutie pe brațe.
-Mai e ceva ce ai uitat să îmi ordoni şi ai venit personal să îmi spui?
-Nalina, nu am venit cu gânduri rele ci cu o explicație.
-Sper să merite explicația timpul pe care îl pierd ca să o ascult, mă dau din uşă şi Jimim îl pofteşte în casă.
-Îmi pare rău că ți-am făcut asta. Ştiu că NamJoon ți-a spus că sunt într-o criză de bani, în acel moment era mai bine să mă urăşti.
-Ajungi la subiect? Am şi teme de făcut.
-Ai fost educată mai bine de atât, mă privi aspru.
-Şi am avut şi persoane în care să am încredere, se pare că doar eu şi NamJoon mai suntem o familie.
-A trebuit să te scot din oraş o perioadă, nişte chinezi, oameni ai competiției, voiau să te răpească.
-ChingMao?strânse Jimin mânerul canapelei.
-Da, tot din cauza lui a trebuit să îmi trimit soția departe.
-De ce nu ai spus nimic? Sigur...
-Nali, mă prinse Jimin de mână, acel om e mai periculos decât ai crede.
-Jimin, putem grăbi puțin lucrurile?îmi strâng buzele într-o linie.
-Nali, ştiu că eşti speriată, totul o sa fie bine, mă strânge în brațe. O să văd ce pot face, dar, Nali...
-Jimin, spune, nu mă face să mă îngrijorez mai mult decât o fac deja, îl strâng de mână.
-Dacă vrei să rămânem în Seul, o să stai doar în casă, acum că ştiu despre ChingMao...
-Şi cealaltă variantă?îi strâng mâna.
-Ne întoarcem în Busan, nu ar avea de ce să te caute acolo.
-Nalina, Seul e prea periculos, mai bine mergeți în Busan, se ridică tata.

Am împachetat totul în grabă şi am coborât în parcare. Jimin era foarte tensionat, abia după ce am ajuns pe autostradă s-a mai calmat puțin. Nu am vorbit aproape nimic, el sunând băieții şi spunându-le cele aflate.
-Jin a sunat stilista, o să vină să îți vopsească părul, trebuie să...
-Jimin, e în regulă, înțeleg, încerc să rămân calmă. Poți să te calmezi puțin? Mă sperie.
-Îmi pare rău, chiar îmi pare, dar nu pot, e foarte greu ştiind totul.
-În ce suntem băgați?strâng tapiseria maşinii. Îmi e atât de frică Jimin, aş vrea să ştiu cum să fac față situației...
-J-Hope o să te învețe să foloseşti un pistol şi o să se antreneze cu tine. Ai nevoie să ştii lucrurile astea în caz de orice.
-De ce nu mă înveți tu?îmi întorc privirea spre el.
-Pentru că nu pot, Nali. Nu vreau să crezi că nu sunt capabil, dar nu pot fi dur cu tine cum ar fi oricare dintre baieți. Ai nevoie de cineva care să nu aibă o reținere împotriva ta, să nu menționăm că aş fi tentat să te sărut sau alte lucruri...
-E în regulă, înțeleg. am păstrat pentru puțin liniştea. Îmi poți spune mai multe despre persoana asta cu care ne confruntăm?
-E un mafiot de prima mână, are conexiuni peste tot în lume. Câțiva din noi suntem printre conexiunile lui, dar am doar de pierdut dacă îi spun despre tine.
-Îmi e aşa de teamă...
-Aş renunța la orice afacere ca să te salvez, zise când parcă în fața casei.
Din casă a ieşit Jin şi a deschis uşa mea, i-am zâmbit şi salutat. Jimin luă bagajele şi mă grăbi în casă în timp ce Jin mi-a spus sa vin direct în bucătărie.
-Sigur vă este foame, am pregătit ceva de mâncare pentru toți.
Mă opresc în prag când îl văd pe NamJoon şi sar spre el. Îl strâng în brațe şi încep să plâng, mă strânge la rândul lui în brațe şi încearcă să mă calmeze.
-Nu o să ți se întâmple nimic, surioară, în regulă?îmi trage scaunul să mă aşez.
-E totul în regulă?văd o fată la masă.
-Băieți, pe cine ați mai târât în dezastrul ăsta?mă uit la fata inocentă ce stătea şi mă privea speriată.
-Sunt Yun, ei m-au salvat de la a fi vândută.
-Mă bucur să aud că faceți şi ceva bun, Yun, eşti bine acum?
-Sunt bine, tu cum te numeşti?
-Sunt Nali, sora lui NamJoon, fac semn cu capul spre fratele meu.
-Mă bucur să te cunosc.
-Şi eu, zâmbesc spre ea.
-Nu prea e timp de aşa ceva, fetelor, se uită Jin la noi.