Covered In Secrets

12

-Nali, mă trezesc brusc atunci când aud vocea.
Mă uit în cameră şi privesc în jur, Jimin dormea, iar ceasul ce lumina pe noptieră arăta că e trecut de miezul nopții cu mult. Ochii mi s-au adaptat la întuneric, nu era nimeni în cameră cu excepția noastră. Gâtul îmi era uscat aşa că m-am dat jos din pat şi am coborât în bucătărie în linişte şi mi-am pus un pahar cu apă. În timp ce beam am auzit paşi pe scări şi Hoseok îşi făcu apariția ceva cam obosit.
-Te trezeşti des noaptea?se apropie şi îşi puse un pahar cu apă.
-Nu, doar am avut un coşmar şi am coborât să beau apă, casc obosită.
-Mai e puțin timp până la micul dejun, oftă.
-Tu ai avut tot un coşmar?
-Nu, Jin şi Taehyung au plecat acum ceva timp să verifice nişte marfă, o să se întoarcă până la micul dejun.
-Trebuie să fie obositor să aveți de muncă şi ziua şi noaptea.
-Ne descurcăm cum putem, suntem deja obişnuiți, dar în ritmul ăsta nu cred să avem o viață prea lungă.
-Drum fără întoarcere, oftez.
-Mai poți să dormi acum?
-Nu prea, mai ales după coşmarul ăla, oftez.
-Mergi să te schimbi, mă poți ajuta cu micul dejun, Jin nu e aici să îl pregatească şi m-a lăsat pe mine să îl fac.
-Te ajut, dar vezi că nu sunt pricepută în bucătarie.
-E în regulă, pentru micul dejun nu facem chestii sofisticate.
Am lăsat lumina aprinsă şi am urcat amândoi în camerele noastre. M-am schimbat într-o pereche de colanți şi un tricou şi am coborât. Din bucătărie auzeam voci şi vedeam două siluete. M-am oprit la jumătatea scărilor şi am privit în bucătărie să văd dacă sunt băieții. Vedeam două fete, una blondă cu păr până la fund prins într-o coadă de cal şi cealaltă avea părul gri până la umeri.
-Lisa, ştiu că nu e prima misiune, dar tot trebuie să avem grijă cum urcăm şi le luăm pe fete. Cea mai mică greşeală ne poate costa viața, ei sunt şapte băieți şi sunt înarmați bine.
-Ştiu, ChaeLin, ştiu.
Mi-am pus mâna la gură şi am urcat în cameră, l-am zguduit pe Jimin până s-a trezit şi i-am pus mâna la gură când voia să protesteze.
-Sunt două fete în bucătărie care ne caută pe mine şi Yun să ne răpească, i-am şoptit.
A înghițit în sec şi a sărit din pat fără pic de  zgomot. S-a dus la dulap şi a dat la o parte toate umeraşele cu haine şi a apăsat o bucată de lemn. O trapă s-a deschis şi a scos de acolo nişte haine negre ce păreau grele. Am privit mai atent şi erau haine cu căptuşeală anti gloanțe, le îmbrăcă în grabă şi îşi aşeză un pistol la spate, în pantaloni. Îmi întinse o bluză ca cea pe care o purta şi am pus rapid bluza peste tricoul meu. Îmi întinse un pistol şi îmi şopti:
-Nu are pierdica pusă, ținteşti şi tragi dacă se întâmplă ceva şi stai doar în spatele meu.
Pe hol îl văd pe Hoseok îmbrăcat identic, se pare că auzise şoaptele şi el. Jimin mi-a făcut semn spre camera lui NamJoon, ne-am întreptat în direcția respectivă şi i-am trezit pe el şi Yun. Îmi tremura tot corpul de la stres şi frică, dar încercam să ascund asta. Yun era şi ea speriată ca şi mine, dar încerca să ascundă. Fratele meu îi dădu o bluză cum era şi cea pe care o purtam noi şi un pistol. Când am ieşit Hoseok îi trezise pe YoonGi şi JungKook, toți păşeam în linişte spre bucătarie unde se vedeau siluetele fetelor că se îndreaptă spre scări. Unul din băieți apăsă o parte din perete şi o trapă se deschise, Jimin şi NamJoon ne-au împins acolo şi au zis să facem linişte, dacă nu sunt ei cei care deschid trapa să tragem fără să ezităm. Eu şi Yun ne-am înghesuit în camera aceea mică, baieții închizând uşa în urma noastră. M-am aşezat pe jos, îmbrățişându-mi genunchii şi am închis ochii. A fost linişte pentru ceva timp, părea interminabilă, apoi s-au auzit focuri de armă, eu şi Yun ne-am privit speriate una pe cealaltă. Am auzit paşi pe scări, am împins-o pe Yun în spatele meu şi strângeam pistolul în mâini încercând să nu fie vizibil tremuratul. Uşa s-a deschis şi YoonGi ne-a făcut semn să ieşim.
-Jimin şi NamJoon sunt răniți, dar nu e nimic grav. Sunt jos, în living, Jin are grijă de rănile lor.
-Au venit la timp, fug jos.
Abii fuseseră împuşcați în câte un braț, NamJoon având rana mai aproape de umăr. M-am dus la ei, Jin îl pansase deja pe Jimin şi acum avea grijă de rana fratelui meu. I-am strâns mâna sănătoasă şi voiam să spun ceva când Jin îmi puse mâna pe umăr.
-I-am dat un anestezic, rana e ceva mai adâncă şi nu am scos încă glonțul de acolo, oftă. O să fie bine, trebuie doar să îi tratez rana şi să se odihnească.
Am dat doar din cap şi am mers la bucătarie să pregătesc ceva pentru restul din moment ce Jin avea prea multe pe cap. Când am intrat în bucătărie am dat peste o baltă imensă de sânge. Picioarele mi s-au înmuiat în timp ce simțeam stomacul cum mi se întoarce invers. M-am dat în spate, căzând în fund, mi-am astupat gura pentru a nu țipa cat mă țin plămânii. Mi-am întors privirea şi o văd pe Yun că îmi întinde mâna să mă ridic. O prind de mână şi mă ajută să mă sprijin de perete, a intrat în bucătarie şi mi-a adus un pahar cu apă.
-Nali, eşti bine?apare Kook lângă noi.
-Se putea şi mai bine, îmi şterg fruntea şi iau altă gură de apă.
M-am întors în living şi m-am aşezat pe un fotoliu încercând să mă calmez, starea de greață persista. Imaginea îmi rămăsese pe retină, agravând hemofobia şi achmofobia.

■Jimin■
Am mers sus să îmi schimb hainele şi să fac un duş ca să scap de sânge. Nu mă aşteptam să vină aşa rapid după ele. Ce naiba! Nu mă aşteptam să vină aşa rapid în Busan după ele, nimeni nu ştie că le-am adus aici, iar Nali n-a spus nimănui că pleacă. Trebuie să discut cu NamJoon şi Jin. Dacă am fi fost mai atenți probabil că n-am fi fost răniți, dar acum nu e timp de regrete. Cobor în living şi o vad pe Nali pe fotoliu, era palidă. Privea în gol şi mâinile îi tremurau pe pahar, Yun luă paharul gol din mâna ei şi o văd cum se agită. Privi cu ochii lipsiți de viață în jur, începu să clipească des şi o văd cum cade. Fug spre ea şi o prind în ciuda durerii din braț ce o resimt când capul ei ajunge să îmi lovească rana.
-Ce s-a întâmplat?privi Jin îngrijorat.
-Are hemofobie, ceea ce e in bucătărie i-a prpvocat un atac de panică uşor. Am încercat să o calmez cum am putut, dar e prea mult pentru ea, mai alea că Jimin şi NamJoon au fost răniți...
-Niciunul din noi n-a ştiut de asta, ne-am fi apucat să strângem acolo dacă...
-Nu aveam de unde să ştim, oftă Jin.
-O să strâng eu în bucătarie, nu îmi e frică de sânge.
-Te ajut, i se alatură YoonGi.
Am ridicat-o în brațe şi am dus-o în camera noastră. O asez pe pat cu grijă şi trag draperiile să poată dormi cât vrea. Mă aşez pe marginea patului şi iau telefonul de pe noptieră, caut în agendă şi apelez numărul lui.
-Ai vreo legătură cu oamenii lui Mao?
-Nu, nu sunt în relații tocmai bune cu el.
-A trimis oameni după Nali şi doar tu ştii de casa de aici.
-Poate că nu îmi place că o să vă căsătoriți, dar nu aş pune-o în pericol doar ca să obțin ceva.
-Să zicem că te cred.
Am închis şi m-am lăsat pe pat încercând să îmi țin brațul într-o poziție cât mai puțin dureroasă. Pe Nali am tras-o în brațele mele, se trezise cât vorbisem la telefon, dar a închis ochii să încerce să doarmă puțin. Dormise destul de puțin, e stresată pănă peste cap pentru fratele ei, a avut un atac de panică din cauza neglijenței mele... Stiu că nu se îngrijorează din vina mea, dacă şi pentru rana mea superficială s-ar fi îngrijorat probabil că aş lua-o eu razna la câte probleme sunt în jur şi au nevoie de rezolvare. Aş vrea să stiu cum pot rezolva toată problema asta pentru ca noi toți să putem sta liniştiți şi să fim fericiți.