Covered In Secrets

3.Adevărul despre familia Kim

-Nalina, ai încredere, mă privi Jimin blând.
-Cum ai vrea să am încredere atât timp cât nu ştiu de ce sunt aici, iar fratele meu nici nu vorbeşte cu mine pentru că cine ştie ce face, spun cât de calm pot şi cu o privire serioasă.
-Aş prefera să îți spun direct ce e de zis, dar crezi că te descurci?
-Te rog, dezamăgirea şi nefericirea sunt numele mele mijlocii, îmi dau ochii peste cap.
-Tatăl tău a intrat într-o criză, singura soluție a fost să te vândă. Jimin e cel care a plătit integral suma pentru fratele tău. NamJoon doar se gândeşte cum să îți spună că îi pare rău că ai fost implicată în toată treaba asta.
Am simțit cum îmi fuge pământul de sub picioare când am auzit. Acel nemernic plin de el şi obsedat de bani, fără pic de inimă... Am strâns pumnul cu putere în timp ce am înghițit gustul amar ce mi l-a lăsat în gură informația.
-Asta e picătura care umple paharul, spun în şoapta cu voce tremurândă.
-Nalina, te-am adus aici până se linişteşte puțin fratele tău, i-a făcut un scandal monstruos tatălui tău, îmi puse Jimin mâna peste pumnul meu cu blândețe.
-Omul ăla nu are dreptul de a fi numit tată, Jimin, nu ai idee în ce fel ne-a crescut, îmi scapă câteva lacrimi. De aproape zece ani nu mi-am văzut mama, îmi las pumnul să se descleşteze.
-Mănâncă, apoi o să îi chem pe toți să discutăm, inclusiv pe fratele tău care e în drum spre noi, mă privi serios Jin în timp ce îmi puse pe masă farfuria cu mâncare.
Am dat din cap, eram încă nervoasă pe tatăl meu. Am mâncat încet, savurând aroma mâncării de casă, Jimin avea dreptate, Jin e foarte priceput în bucătarie. Aroma îmi aducea aminte de mâncarea mamei, nu îmi aminteam foarte bine de ea, dar ştiu ca bunătatea ei nu avea margini, ne lua apărarea când ceva nu era bine. Când făceam prostii ne explica blând ce am greşit şi ce să nu mai facem, când tata a trimis-o de acasă, iadul s-a dezlănțuit asupra noastră.
-Nali, aud o voce cunoscută. Nali, sunt aici, esti bine?privesc spre uşa bucătăriei şi îl văd pe NamJoon.
-NamJoonie-oppa, zâmbesc. Ce s-a întâmplat?
-Asta ar trebui să întreb eu, plângi, veni la mine şi îmi şterse lacrimile.
-Mi-am amintit de mama, parcă ar fi mâncarea ei, zâmbesc uşor trist.
-Micuțo, e în regulă, de acum o să o poți vedea, îmi lipseşte şi mie, mă strânse în brațe.
-Revenind la treburile mai serioase, ce s-a întâmplat cu tata?pumnul mi se încleştează din nou.
-Bănuiesc deja că ai aflat de la Jin, oftă. Nu am ştiut că vrea să facă asta, Jimin mi-a spus după ce a plătit integral suma înainte să te ia cine ştie ce dement. Îmi pare rău că nu am fost mai atent la ce se întâmplă în jur.
-Contează că e bine, nu o să o las să i se întâmple nimic rău, îmi aşeză iar mâna peste pumn.
M-a surprins cealaltă mână a sa, strângându-se in jurul taliei mele cu delicatețe într-un mod tandru. Mi-am întors capul spre el, acesta zâmbindu-mi şi sărutându-mi fruntea pentru a treia oară pe ziua de azi. Mi-am relaxat mâna, iar Jimin şi-a strâns mâna sa, încrucişându-şi degetele cu ale mele. NamJoon ridică o sprânceană la Jimin, iar zâmbetul acestuia se lăți.
-Nenorocitule, doar nu ai...se enervă fratele meu.
-Calmează-te, nu i-am făcut nimic, dar e drăguță şi aş vrea să o cunosc mai bine.
-Problema ta, dar dacă o superi te poate bate şi singură, râse NamJoon.
-Îmi asum orice risc e nevoie, atât timp cât pe ea nu o deranjează că sunt în preajma ei.
-Vrei să ştii ce mă deranjează?îl privesc având un zâmbet uşor malefic în sinea mea.
-Ce anune?mă strânse mai tare in brațe.
-Puteai să îmi spui ce se întâmplă în loc să mă faci să mă simt ca în filmele de acțiune unde fata e răpită de tipul rău, îmi dau ochii peste cap.
Toți trei au început să râdă, iar eu am rămas holbându-mă la ei nedumerită. Între timp Jimin îmi dădu drumul la mână, având sentimentul de gol în stomac pentru câteva secunde. Mai apoi îmi strânse talia şi cu acea mână şi îşi aşeză capul pe umărul meu.
-Nu ca n-am fi băieții rai în general, se auzi o voce din spre uşă.
-Kookie, ştiu că eşti mai mic ca noi, dar nu mai fă pe durul că nu prea cred că o impresionezi, zâmbi NamJoon.
-Te rog, e a lui Jimin, nu m-as da mare în fața fetei lui.
-Mai fă o dată referință la mine ca la un obiect şi s-ar putea să nu mai vezi ziua de mâine, dacă o apuci o vei vedea mov în loc de roz.
-Aşa ar trebui să te comporți şi față de colegii tăi de clasă.
-Legat de asta... E vina mea şi a tatei practic. Tata a forțat-o să nu vorbească cu străinii, eu am stat foarte mult cu ea, până să pot să îl dau pe tata afară din casă practic...
-Ea n-a vorbit cu nimeni, încheie Jimin trist. Cred că meriți o schimbare în bine, ce spui?mă strânse în brațe de parcă aş fi fost o păpuşă.
-Hei, nu sunt o păpuşă de porțelan, protestez şi mă întorc spre el cu brațele încrucişate.
-Dar copil tot pari, râsele fratele meu.
-Un copil care te poate bate până şi pe tine, îşi înghite râsul, apoi ceilalți încep să râdă.
-Vreau o plimbate pe plajă, vreau să văd oceanul, mă uit spre Jimin.
-Orice vrei tu, vreau să ştiu totul despre tine, îmi zâmbeşte şi mă ia de mână.
-L-ai mai văzut aşa cu o fată până acum?întrebă Jin.
-Nu, sigur e ceva ce nu ne spune, aud îmainte să ajungem la jumătatea holului ce ducea la bucătarie.
Mâna lui o ținea strâns pe a mea, era caldă şi fină, cu pielea moale. Erau gesturi mici şi drăguțe ce îmi plăceau să le facă cineva, în cameră fusese civilizat şi nu a tras cu ochiul. După ce am ieşit ceva mai îmbrăcați afara, l-am oprit. Eram la jumătatea plajei şi priveam malul.
-Mă faci să mă simt fericită, spun cu voce tare. Ai făcut pentru mine şi fratele meu ceva ce n-ar fi făcut nimeni.
-Mă bucur mult să aud asta, chiar sper să te fac fericită în continuare, indiferent ce m-ar costa asta.
-Jimin, ce o să se întâmple cu mine în continuare?
-Eu îți ofer libertatea de a face tot ceea ce vrei, tot ceea ce îți cer e să asculți atunci când îți spun că e mai bine să nu faci anumite lucruri.
M-am întors cu fața spre el şi l-am privit în ochi. O mare de ciocolată, în lumina soarelui erau strălucitori, gustul dulce al ciocolatei cu cremă de alune făcându-şi simțită prezența. Există totuşi reversul, în semi întuneric devine întunecat precum ciocolata amăruie. Aşa suntem toți, avem o parte bună, precum ciocolata are mai multe arome. În acest timp m-am apropiat de fața lui, fiind foarte aproape.
-Îmi plac ochii tăi, mă fac să mă gândesc în profunzime la o mulțime de lucruri, îmi aşez mâna liberă pe obrazul lui.
Îşi aşeză mâna sa liberă pe obrazul meu zâmbind şi micşorând distanța. Mi-am lăsat mâna să alunece pe umărul său, îmi mângâie uşor obrazul.
-Aş vrea aşa mult, dar cred că ar trebui să mai aştept până să încep asta.
-Nu te-ar opri nimeni să o faci, o mică răsplată pentru ceea ce ai făcut pentru mine.
-Dacă află fratele tău o să fiu un om mort, şopteşte aproape de buzele mele.
-Poate el dacă se atinge de tine.
Buzele sale le-au atins delicat pe ale mele, făcându-mi pielea de găină în timp ce fiorii mi-au străbătut întreg corpul. Îşi mişca buzele senzual şi lent, savurând fiecare clipă, sărutul fiind din ce în ce mai pasional. S-a dat în spate privindu-mă intens în ochi, simțeam inima cum îmi bate în gat deşi ştiam că nu şi-a modificat locația. Pulsul meu era atât de accelerat încât m-ar fi invidiat şi cel mai puternic motor de maşină din cauza vitezei.
-Jimin eu...
-Nu trebuie să spui nimic, lasă totul să vină de la sine.
Mă strânse în brațe, mângâindu-mi parul şi spatele timp de câteva secunde. Mai apoi m-a prins de mână şi ne-am continuat plimbarea pe malul mării. Mi-a povestit în mare parte lucrurild amuzante care s-au petrecut în casă cât timp eu am fost inconştientă, oprindu-ne din când în când să adunăm scoici, pietre colorate sau cu forme ciudate şi să privim oceanul.