Covered In Secrets

5. Rai sau iad?

-Te place, râse Jin. Oricum, redeveni serios, despre ce era discuția de mai devreme in care Nali ar fi nebună?
-Are trei luni la dispoziție să se căsatorească, zise pe un ton încet Ji.
-Dar asta se poate rezolva uşor, alege pe cineva şi doar fac nişte acte, nu trebuie să...
-Cu Jimin, altfel o să fiu vândută altcuiva, ridic privirea spre Jin.
-Omul ăsta e nebun, îşi trage un scaun prefăcându-se că nu era să cadă din picioare. E logodit şi totuşi face aşa ceva.
Eu şi Ji ne-am întors spre el cu nişte fețe lungi. Asta nu ştiam, aparent nici JiYoung, cate chestii mai trebuie să aflu de la alții şi nu de la el? Dar nu asta mă deranja cel mai tare cât faptul că se preface interesat de mine deşi are sentimente pentru altcineva. Renunța la fericirea lui pentru a fi în siguranță sora prietenului său, dar...
-Hei, o să fi bine?încerca să nu pară afectat.
-Defineşte cuvântul, nu cred că ştiu ce înseamnă din moment ce n-am fost niciodată bine, oftez.
-Îmi pare rău pentru ceea ce ai îndurat în liceu, când am realizat unde s-a ajuns era prea târziu.
-Cred că ce s-a întâmplat in liceu e unul din cele mai mici rele în momentul de față, mă ridic şi mă îndrept spre uşă. Vreau să fiu singură, dacă se întoarce nu vreau să vorbesc cu el momentan, privesc spre Jin.
-Îți aduc nişte dulciuri sus?
-Sigur, zâmbesc slab.
Ies din bucătărie şi urc scările, apoi intru în camera mea. Deschid uşa de sticlă şi ies pe micul balcon umed de la ploaie. Privesc spre marea tulbure, fiecare val părea unul din gândurile mele ce se opresc într-un zid ce era acum reprezentat de Jimin. Mă las purtată de mintea mea ce voia să îşi amintească toate clipele frumoase când mama era în preajmă, când mergea cu noi şi cumpăra tot ce voiam. Ne ducea în parcuri de distracții, zâmbea şi râdea cu noi, pregătea dulciuri în fiecare weekend pentru noi, ne-a ținut mereu aproape de ea pe mine şi NamJoon, iar plecarea ei ne-a unit mai mult. Am fost mereu o mică pauză pentru celălalt, puțină dragoste necondiționată, ceva de care tatăl nostru ne-a privat mulți ani. Lacrimile erau fierbinți si pline de amărăciune, crescusem cea mai mare parte din viață la mila unui tiran, acum fusesem vândută de acest tiran unei persoane în care nu ştiu dacă să am încredere că mă va trata bine sau va fi mai rău ca înainte. Aud uşa că se deschide şi îmi şterg rapid lacrimile şi intru in cameră.
-De ce nu vrei să vorbim?
Jimin lăsă pe noptieră o farfurie cu dulciuri şi rămase la o distanță agreeabilă cu bratele încrucişate la piept. Mă privea serios, era tensionat, ceva îl deranjase, iar eu aş putea ajunge victimă în această situație dacă nu făceam ceea ce e bine pentru mine.
-De ce trebuie să aflu de la alții lucruri pe care ar trebui să le aflu de la tine?încerc să îmi mențin vocea limpede.
-Înțelege, nu totul se poate discuta în a est moment.
-Şi atunci când o să se poată? Când o să fie prea târziu pentru acea discuție?mă strădui să nu ridic vocea.
-Îmi place că te impui, dar, din moment ce ai stat cu Jin, ți-a zis cum sunt de fel, nu?zâmbi.
-Crud cu fetele vândute şi cei cu care faci afaceri? Mi-am dat puțin seama din moment ce vrei să fac doar ceea ce îți convine ție.
Se apropie de mine mai mult, ajungând în fața mea. Îmi prinse mâinile şi mi le aşeză pe lângă corp, strângându-mi mâna dreaptă. Mă relaxă puțin gestul lui, apoi am observat cât de aproape era de fața mea. Îmi prinse bărbia cu cealaltă mână a sa, forțându-mă să îl privesc.
-Jimin, ştiu că eşti şi logodit, nu ar trebui să...
-Am rupt logodna acum ceva timp, doar că nu am avut timp să anunț. Sunt doar al tău, prințesă, zâmbi pervers.
Mă sărută apăsat, eliberându-mi mâna şi strângându-mi talia. Aceleaşi mişcări ale buzelor, făcându-mă să mă pierd cu firea şi răspunzând la sărut ca prin transă. Ambele mele brațe erau acum pe umerii săi, una din mâinile sale îmi se afla pe talia mea, cealaltă coborând acum pe fesele mele şi strângându-le. Senzația îmi provocă mici fiori, scoțând un mic sunet în sărut, Jimin zâmbind la această reacție.
-Îmi pare rău că te-am lăsat singură azi, zise după ce rupe sărutul.
-E în regulă, ai avut treabă, doar as vrea să ştiu de la tine când este ceva important sau când pleci, privesc în altă parte uşor nervoasă. Ai putea să muți mâna acum?fac semn spre cea care se afla pe fesele mele.
-Nu-ți place asta?
Îşi mută şi cealaltă mână, strângându-mi iar fesele şi zâmbind atunci când mi-am muşcat buzele şi am expirat zgomotos. Simțeam sângele cum îmi urcă spre obraji, nu m-am simțit niciodată aşa, niciun băiat nu a mai făcut asta până acum, eram precum o oaie în bratele lupului.
-Eşti aşa de drăguță când roşeşti şi încerci să te împotriveşti. Eşti precum un mieluşel năzdrăvan, iar eu sunt lupul ce o să te devoreze, zise la urechea mea pe un ton seducator, apoi chicoti. Dar nu acum, nu îmi pot devora micuța oiță încă, vreau să fie bine pregătită, îmi muşcă lobul urechii.
Am înghițit în sec în timp ce priveam cu ochii mari înfricoşată de ce mi s-ar putea întâmpla. Zâmbea puțin amuzat de reacția mea, îşi mută mâinile pe şoltudurile mele şi se apropie din nou de urechea mea.
-Nu îți voi face nimic ce să nu îți placă, apoi se dădu puțin în spate. Eu sunt puțin obosit, ai vrea să ne întindem?
Am oftat şi nu am răspuns, doar m-am aşezat pe marginea patului şi am aşteptat să facă ceva. A venit lângă mine şi m-a privit în ochi, strângându-mă în brațe de data asta. Dădu dezaprobator din cap şi îmi arătă spre cămaşa ce era pe marginea patului, am luat cămaşa şi am mers să ma schimb,când m-am întors el stătea pe marginea patului. M-a tras în brațele lui, aşezându-mă apoi pe spate, pe pat, îmi sărută gâtul, buzele sale arcuindu-se într-un zâmbet. Trase pătura peste noi și mă strânse în brațe, inspirându-mi parfumul. Ochii lui priveau fix în ai mei în timp ce îmi mângâia chipul.
-Te-am speriat, îmi pare rău. Nali, nu vreau să îți fie teamă de mine, nu vreau să te rănesc.
M-am apropiat mai mult de el cât să îi pot șopti.
-Salvează-mă atunci de tatăl meu.
Sărutul lui veni pe neașteptate, inima bătându-mi cu putere şi simțind nesiguranța alegerii făcute. Mă trase desupra lui, după ce am rupt sărutul îl priveam, era fericit, acelaşi zâmbet cald pe care îl avea când l-am cunoscut. Am zâmbit la rândul meu, eram fericită să îl văd zâmbind aşa, voiam să îl văd mereu cu acest zâmbet pe buze.
-Spune-mi despre tine, spune-mi cum ai ajuns ajuns să faci toate astea?
-Am fost un copil obişnuit, fericit, cum am fost toți. La vârsta de patru ani mi-am pierdut părinții într-un incendiu. Fusese totul plănuit, dar la acea vârstă nu aveam idee despre cum se proceda pentru a se racola copiii. Am ajuns într-un orfelinat, te adaptai rapid sau ajungeai să mori, ne băteam pe mâncare deoarece ni se dădeau două felii de pâine unui grup de douăzeci de copii. Cu cât creşteai şi te zbăteai încercai să scapi de acolo. Am avut ghinionul să mă găsească, în loc să fiu tratat ca un fugar şi pedepsit am primit mâncare, haine noi şi pus să duc pachete oamenilor şi să încasez plata. Ştiind că sunt urmărit în permanență am făcut asta. Unul dintre clienți a fost chiar fratele tău, cumpăra pentru cei din trupa lui de pe atunci când avea câte un concert printr-un bar. Era considerat om de încredere datorită tatălui vostru, am ajuns prieteni, la scurt timp a ajuns în agenție. L-am urmat, voiam să scap de trecut, cu faima mulți au vrut să facem afaceri, mulți au încercat să ajungă la mine pentru ca i-am tras în piept pentru că am renunțat pur şi simplu şi stiu prea multe. Eu şi fratele tău nu am avut altă alegere, mai ales că aveam un renume de apărat acum, restul s-au implicat deoarece fiecare avem o istorie. M-am oculat de-a lungul anilor cu aproape fiecare fel de tranzactie ilegală, respectăm la fel cum noi suntem respectați.
-Jimin, sufletul tău e lafel de bun ca atunci când eşti copil.
-E mult întuneric în sufletul meu, nu recomand să încerci să cauți, nu vei găsi lucruri bune, privi trist.
-Toți merită o şansă, ştiu deja că ai o latură bună, am de gând să ți-o arăt şi ție să vezi cânt de frumos eşti pe interior.