Povesti de groaza

Apeluri pierdute

Nu știam dacă să stau sau să fug...Nu știam dacă trebuie să înfrânt situaţia și să mă las dusă de soartă...Nu știam dacă viaţa mea avea să se termine aici și acum...Eram faţă în faţă, mă înjunghia cu privirea și mă sugruma cu respiraţia...Fiorii nu îmi dădeau pace, transpiram, iar respiraţia era din ce în ce mai grea...Inima îmi bătea repede și cu putere, dar aveam senzaţia că o să se opreasca din cauza presiunii...O situatie pe care sper să nu o aveţi vreodată...Era mama mea, aveam 12 apeluri nepreluate de la ea...

Heey, v-a fost dor de mine? :))
Chiar daca nu s-au strans cele 20 de cereri la capitolul anterior, m-am gandit sa continui. Sper sa va placa revenirea si ne vedem la urmatorul capitol 🔥