Povesti de groaza

Restaurantul

  Este Sambata. Orologiul din centrul orasului  bate ora 12 noaptea.

Strada este pustie. Doar 3 persoane abia se disting in lumina slaba a felinareoor.Suntem noi:Eu,, Alexandra si Ana.Ne aflam in fata Deliciei, un restaurant ce a ars cu mult timp in urma, cu gandul de a intra. In fata noastra se afla o fereastra pe care ne cataram, pentru ca usile sunt incuiate. Dincolo de acea fereastra se afla un hol ce duce spre baie si spre restul cladirii.Intram in baie, unde observam ca WC-urile si chiuvetelesunt sparte, si este apa pe jos. Teama crestea in noi cu fiecare clipa cu care stateam mai mult acolo.In acel moment, cand ne pregateam sa iesim din acea baie, Alexandra a simtit ceva picurand pe umarul ei. Ne-am hotarat sa ne uitam toate in sus pentru a descoperi sursa, si asta am si facut. Dar am vazut ceva ce cu siguranta nu ne asteptam: deasupra capetelor noastre se afla trupul mutilat al unei persoane spanzurate de lustra. Am tipat intr-un glas cat ne-au tinult plamanii si am luat-o la fuga pentru a iesi de acolo... Dar surpriza! Fereastra pe care intraseram era incuiata. Singurul lucru pe care il mai puteam face era sa cautam alta iesire.Am intrat in camera centrala. Flacariler si-au lasat mult amprenta in aceasta camera, innegrind totul in jur. Speriate deja, am vazut ca pe peretele din spatele tejghelei scris cu ceva rosu:"Aici ti-e sfarsitul! Vei muri, iar numele ti se va scrie pe peretii acestei camere!"Ne-am uitat pe pereti si am descoperit ca intr-adevar pe ei erau scrijelite mai multe nume. Dar ne-am gandit ca poate e doar o gluma proasta, si ne-am urcat pe tejghea sa vedem daca scrisul este facut cu sange.Ana a fost prima, eu a doua, iar Alexandra a ramas in spatele nostru. Dincolo de tejghea se vedea ceva miscandu-se in intuneric, asa ca nu am avut curaj sa pasim acolo.Am indreptat lanternele in intuneric spre locul cu pricina si am observat cu stupoate ca cei ca se miscau erau niste sobolani ce se hraneau din cadavrul unei fete ce parea a fi cam de varsta noastra.Astfel am descoperit ca scrisul de pe perete este facut cu sange, si ca apartinea acelei fete.Ne-am intors catre Alexandra cu fetele albe ca varul si am refuzat sa-i spunem ce vazusem.

 Mai departe trebuia sa trecem printr-un culuar ingust ce dadea spre bucatarie, mansarda si pivnita. Usa bucatariei era scoasa din balamale si pe suprafata ei se distingeau multiple zgarieturi. Am intrat. Aerul era inabusit, si era un miros greu de suportat. Faianta de pe pereti era umeda. In capatul bucatariei se afla un aragaz, iar la cativa pari de el un frigider. Pe aragaz era o oala in care fierbea ceva.Am rificat capacul cratitei, surprinse de ce vedeam.In oala se aflau organe interne ce pareau a fi omenesti. Am scapat capacul din mana, producand un zgomot puternic. Alexandrei i se faci sete, asa ca se gandi ca in frigiderar putea fi o sticla cu apa rece, si deschise frigidserul. Insa acolo nu era apa. Singurul lucru care se afla iN frigider era un cap de femeie. Alexandra tranti usa frigiderului cat putu de tare, si am luat-o la fuga cat am putut de reede. Cand am iesit din bucatarie am observat ca Ana nu mai era cu noi. Dar n-am avut destul curaj incat sa ne intoarcem acolo.Am urcat scarile spre mansarda cu speranta ca ne vom reintalni. Usa de sus era intredeschisa, asa ca am impins-o incetisor. Cand am pasit inauntru am simtit ceva moale sub picior, insa nu m-am uitat sa vad ce e, crezand ca e doar un covor. Am indreptat lanternele spre tavan, unde erau spanzurate mai multe persoane.Ne-am apropiat de ei si am observat ca pe cativa dintre ei ii cunosteam. Era acolo si profesoara noastra de desen, ceea ce insemna ca zvonurile ca iesise la pensie erau neadevarate. Ne-am hotarat sa plecam de acolo pentru ca nu era nici o iesire, cand am aflat pe ce calcasem: pe cadavrul mutilat al colegei noastre, Ana. Ne-am speriat mai rau ca niciodata si am luat-o la fugape scari.Am coborat pana in pivnita.Acolo erau numai lazi.Am auzit niste voci stranii, asa ce am ramas dupa acele lazi. Nu am inteles prea bine ce spuneau, dar din cate am vazut noi pareau a fi satanisti. Am incercat sa ne furisam inapoi pe scari, insa am fost descoperite.Au inceput sa alerge dupa noi, si am si fost prinse. Dar cand credeam ca nu mai avem scapare, ei ne-au dat drumul din stransoare si au facut un pas in spate.Nu stiu de ce, dar nu am ramas acolo ca sa aflam.Am luat-o la fuga. Am urcat scarile, am trecut pe langa usa deschisa a bucatariei, pe langa tejchea, iar Alexandra s-a oprit in acea camera, facand niste ochi mari. M-am uitta si eu in acelasi loc pe care il tintise ea cu privirea si am ramas surprinsa: Numele prietenei noastre era acum scrijelit pe unul dintre pereti... Dar pentru ca probabil satanistii venau dupa noi am luat un scaun din acea camera si am fortat cu el fereastra, m pana ce am reusit sa o deschidem. Am iesit de acolo! In fata noastra soarele se ridica pe cerul inpunecat. Nu ne venea sa credem ca Ana nu mai era in viata. Am ramas cava timp acolo pentru a ne linisti si ne-am tot gandit care o fi fost motivul pentru care noi nu am patit nimic, iar colega noastra da. Si atunc a venit si raspunsul nostru: Jos, pe asfaltul rece se afla cruciulita Anei, care probabil ii cazuse de la gat inainte de a intra. Am luat-o cu noi si ne-am indreptat speriate spre casa. Nu am spus nimic despre cele intamplace parintilor nostri.Cat despre Ana... Politia a cautat-o timp de cateva zie si pentru ca nu au gasit-o, au inchis cazul.