Cartierul crimei...(+18)

39

Imi sterg lacrimile repede, apoi pornesc sa-l caut pe Cross prin casa. O gasesc pe blonda ce statea mai devreme cu cei doi, vorbind cu alte fete si o intreb unde e. Imi arata spre baiat de la etaj si urc in graba acolo. Deschid usa si il vad pe Cross stergandu-si o dara de sange de la coltul gurii.

-Esti bine? intreb eu.

-Glumesti? Ce tocmai s-a intamplat? De ce m-ai sarutat? De ce m-a pocnit?! Cross era inca in stare de soc. Intru si inchid usa in urma mea.

-Il cunosteam deja pe Adam, am spus eu.

-Da? De unde?

-Ne-am intalnit in L.A. 

-De asta m-a pocnit? E iubitul tau sau ceva? Intreaba el.

-Nu! raspund eu repede. Adica, nu mai e, continui.

-Kara! De ce nu mi-ai spus inainte asta?! Nu as mai fi... De ce naiba m-ai sarutat?

Nu stiu, chiar nu stiu...M-am panicat cand l-am vazut si...

-Dar stiai ca o sa fie aici! Doar ti-am spus!

-Da, stiu...

-Ia stai, de asta ai venit aici. Sa-l vezi. Sa-l faci gelos.

-Uite Cross, imi pare rau ca ai cazut la mijloc si pentru prietenia cu Adam, am zis eu, gandindu-ma la ce a zis Adam, la faptul ca cei doi nu erau de fapt prieteni.

-Sa-l ia dracu! Nu pot sa cred ca m-a pocnit! O sa regrete asta! Geme Cross. Si daca tot vrei sa-l mai faci gelos, eu sunt dispus sa te ajut, spune el.

-Poftim? Intreb eu, crezand ca asta ar fi deja prea deviat. Nici nu stiu de ce l-am sarutat de la bun inceput, nu cred ca as fi in stare sa continui cu prostia asta...

-Haide, Kara! Nu stiu de ce vrei sa-l faci gelos si nici nu-mi pasa, stiu doar ca vreau sa ma razbun pe el si vad ca si tu vrei asta, asa ca hai sa profitam amandoi de situatia asta, incearca el sa ma convinga. 

-Nu stiu ce sa zic despre asta, e prea mult...Spun si ies incet din baie. Imi pare rau pentru ce ai patit, Cross! zic tare si apoi o gonesc printre adolescentii aceia ametiti de la alcool spre casa. Incerc sa nu fac galagie cand intru in casa si cand urc scarile spre camera mea. Ma trantesc in pat si ma astept sa plang, dar stau ca o stana de piatra, parca nevenindu-mi sa cred ce tocmai s-a intamplat...Ce naiba am facut?! 

...

A doua zi la scoala, eram atat de obosita si de absenta din cauza evenimentelor de aseara ca am uitat sa imi pun materiile pentru ziua respectiva in rucsac. Am incercat sa trec neobservata intreaga zi, dar Cross mi-a facut de doua ori cu ochiul cand am trecut pe langa el si am observat ca pentru el pumnul pe care il primise era complet uitat, de parca nu s-ar fi intamplat. Ma simteam oribil pentru ce facusem, regretam decizia de a merge la petrecere si gestul meu idiot de a-l saruta pe ...Cross. Cum de viata mea a ajuns in momentul asta? De ce voiam sa il fac sa sufere pe  Adam? Eram o persoana oribila!

-Cross! Il strig eu, iar el vine spre mine, calm si zambitor.

-Te-ai mai gandit la oferta mea? intreaba el, dar eu ignor intrebarea.

-Am nevoie sa imi spui unde l-as putea gasi pe Adam, am zis rapid, iar de pe fata lui a disparut zambetul.

-O sa-ti trimit un sms cu adresa, a spus sec si a plecat. 

...

Mai citesc o data ce scrie pe ecranul telefonului si decid ca am ajuns la casa care trebuie, asa ca pornesc spre usa de la intrare. Confuza observ ca e deschisa pe jumatate, asa ca intru incet si ma uit cu precautie inauntru. Nu era nimeni in sufragerie, dar se auzeau voci si galagie de la etaj. Ma simteam ca o infractoare, dar am decis sa urc. Cand eram pe punctul de a pune piciorul pe prima treapta, o voce de fata m-a speriat:

-Hei! Ce faci? Ma intorc grabita si o vad pe fata blonda de aseara ce era cu Adam si Cross. Am parte de un soc si se pare ca si ea. Ah, stai! Tu esti fata lui Cross, spune ea si simt ca ma inrosesc. Nu e aici, daca il cauti. Probabil e la spital, refacandu-se dupa pumnul ala, stii tu. Rade ea si eu aproape ca ii spun sa inceteze. Apropo, cum se mai simte? Adam l-a lovit bine. 

-E bine, zic eu. Credeam ca e aici, scuze de deranj! Continui si ies val vartej, lasand-o confuza pe fata aceea si dorindu-mi sa ma inghita pamantul. Cine era ea? si ce cauta in casa in care statea Adam?