Capitolul 10 -Nu poate face asta!

7.2K 509 18
                                    

-Esti in regula?  Se aude vocea lui John,  ingrijorata.  Ma intorc cu fata la el si incerc sa zambesc, dar nu iasa cel mai bun zambet de pana acum,  fiind unul evident trist si prefacut.  Amar chiar...

-Da, sunt bine.  Raspund dupa ceva vreme, iar John vine in dreapta mea si spune :

- Ce se intampla aici?  Eu ma uit nedumerita si murmur :

-Adica? 

-Adica intre tine si el.  De ce vorbeste asa Adam?  De ce il intereseaza persoana ta asa mult?  Eu imi deschid larg ochii cand ii aud intrebarile, dar imi dau seama ca nu puteam sa ascund la nesfarsit ca eu si Adam am fost cei mai buni prieteni in copilarie.  Dar defapt ce as puteam sa ascund?  Adica am fost prieteni, iar asta in copilarie.

-Eu si Adam... Incep eu sa spun,  dar sunt intrerupta de John :

-Voi sunteti impreuna?  Adica;  formati un cuplu?  Deschid gura de uimire,  dar o inchid repede,  incercand sa nu arat ca o idioata.  De ce l-ar interesa?  Ma intreb eu, fara sa gasesc vreun raspuns bun. 

-Poftim?  De ce... Dar,  pentru a doua oara,  fraza imi este retezata si lasata cu vorbele in aer de un barbat imbracat in uniforma de gardian. 

-Domnul director doreste sa stie daca ati terminat aici,  caci vrea ca fiica lui sa mearga direct in camera ei dupa aceea.  Spune el,  iar eu,  stiind in ce situatie dificila si ciudata, ma aflu cu John,  zic repede :

-Da.  Sunt gata,  haideti.  Acesta da din cap,  cu o miscare scurta, apoi imi face semn sa-l urmez,  ceea ce si fac. 

Inainte sa inchid usa in urma mea,  ma uit la John ce parea trist si dezamagit,  ceea ce m-a facut sa ma simt rau,  ca o scorpie mincinoasa,  desi nu l-am minti cu nimic. 

-Multumes, dar as vrea sa iau o gura de aer, ii spun eu barbatului ce m-a adus pana in camera si pe care il cheama Bob,  din cate mi-a spus. 

-Domnul director mi-a spus sa ramai in camera ta , iar in caz de ceva important,  eu iti stau la dispozitie si sunt obligat sa te insotesc peste tot. Spune el intr-un mod calm, uitandu-se la mine cu indiferenta. 

-Poftim?  Intreb eu,  crezand ca glumeste. Tata te-a pus sa faci asta? 

-Cu siguranta. 

-Nu poate face asta!  E imposibil!  Zic eu,  enervandu-ma la culme pe tata. 

Buna.  Scuze de greseli! :)

Cartierul crimei...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum