Cartierul crimei...(+18)

Capitolul 7- Un criminal ?!

-Poftim ?! Cred ca glumesti ! exclam eu , enervandu-ma pe tupeul lui Adam . El se incrunta mai tare decat era inainte si-mi spune :                                                                                                                                 -Fetito , asculta aici ! Nu-ti dau voie sa umbii cu acel idiot ! Inteles ? Si crede-ma , ar fi mai bine sa fi inteles pentru a nu ma face sa repet a doua oara ... va iesi urat .                                                                     -Fetito ? Ma faci sa rad ! continui eu pe tonul ironic , vorbele lui scotandu-ma din sarite . Acum cativa ani eram cei mai buni prieteni , iar acum imi spui ”fetito” ?   Ma impresionezi , Adam...                -Am fost ... Bine punctat ! Timpul a trecut si m-a facut sa-mi dau seama cat de... cat de pampalau eram ca umbal cu o fata atunci... De asta , ar fi bine sa nu spui nimanui pe aici ca ne cunoastem , ca altfel... incearca el sa spuna , dar eu i-o tai :                                                                                                        -Ca altfel va iesi rau , m-am prins , n-o mai repeta ! El zambeste satisfacut , apoi se intoarce cu spatele la mine si pleaca spre iesirea din cantina . Eu il privesc uimita de comportamentul de care da dovada , mai ales stiind cat de dragut si dulce era inainte... Ce i s-a intamplat ?! gandesc eu , dar inainte sa iasa pe usa , Adam se intoarce si-mi spune :                                                                                     -Sper ca ne-am inteles... Stai departe de John ! Eu ii arunc o ultima privire criminala inainte ca el sa se faca nevazut , lasandu-ma singura cu gandurile mele . El chiar s-a schimbat... Bucuria pe care am simtit-o cand l-am vazut a fost cu repeziciune inlocuita cu dezamagirea si ura pe care o simt acum pentru el... Cu siguranta nu mai e Ady...Da , asta e o porecla pe care i-am dat-o eu in clasa I-a cand ne-am cunoscut... Erau amuzante pe atunci , dar odata cu timpul au inceput sa ne placa amandurora , doar noi stiind de ele... Nimeni altcineva... Acum ca imi aduc aminte , pe atunci eram de nedespartit... Mereu eram impreuna , iar durerea pe care am simtit-o cand am aflat ca se muta a fost imensa... Nu am mai iesit afara timp de o luna , mancam doar cate un mar pe zi , iar scoala am neglijat-o cam 3 luni dupa plecarea lui . Eram distrusa si stiu ca asa a fost si el ... Dar se pare ca doar mie inca imi pare rau pentru plecarea lui , el a trecut demult peste...                                                                              Ies din cantina , inca ingandurata , motiv pentru care la iesirea din holul ce desparte cele doua cantine , a elevilor si a personalului , am intrat , din gresala , intr-o persoana . Imi ridic privirea , iar in fata mea se arata o fata roscata , micuta de inaltime si cu o privire inocenta si cam speriata in momentul asta . Ii zambesc prieteneste , apoi spun :                                                                       -Buna ! Scuze , nu te-am vazut , sper ca nu te-ai suparat... Ea ma priveste tacuta , iar eu vazand ca nu-mi raspunde , continui : Hei , esti ok ? Te-am lovit cumva ? Ea clipeste de cateva ori , apoi spune :- Scuze , eu sunt de vina si stai linistita , nu m-ai lovit... Nu iti cere scuze...  Eu sunt Clara !  se prezinta ea , afisand un zambet la sfarsit . Eu ii intorc gestul , apoi zic :                                                        -Eu sunt Kara , incantata de cunostinta...                                                                                                            -Stii ca o sa fi pedepsita , nu ? Nu ai voie in cantina personalului... Niciunul dintre noi nu are... spune ea , iar eu raspund :                                                                                                                                     -Eu nu-s...elev aici . Ea chicoteste , apoi zice :                                                                                                    -Elev ?! Cred ca glumesti... Chiar daca e o scoala de corectie pentru minori , e mai ceva ca la puscarie... Suntem puscariasi , scumpo ! Eu chicotesc la afirmatia eu , ea facand la fel . Nu serios , ce faceai acolo ? continua ea .                                                                                                                                -Pai eu... Eu sunt fata noului director si a trebuit sa vin si eu cu tata aici... spun , iar ea face o fata gen ”oh Doamne , am fost luminata!” , ceea ce ma face sa chicotesc , din nou .                                           -Pai incantata de cunostinta , sper sa rezisti in ”cusca” asta , pari cam inocenta ...                                    -Sunt sigura ca o sa ma descurc , replic eu , iar ea chicoteste , apoi spune :                                           -Sa speram...                                                                                                                                                              -Ai spus ca elevii de aici nu au voie in cantina personalului , dar un am vazut un baiat intrand , spun eu , referindu-ma la Adam .                                                                                                                                    -Ok , sa lamurim ceva , nu suntem elevi , ok ? Nu e o scoala sau o tabara , aici suntem mini-infractori... zice ea , incepand sa rada . Eu zambesc , dar ea continua : Si cine a intrat ? Oh mama , va avea probleme ! Abia astept ! Eu chicotesc , apoi spun :                                                                            -Nu stiu daca-l cunosti , Adam il cheama... Ea se opreste din ras instantaneu si spune pe un ton serios :                                                                                                                                                                         -Sa nu-l cunosc ?! Pe Adam ?! se vede ca nu esti de aici... Toata lumea il cunoaste pe Adam... Noi suntem mini-infractori aici , dar el e un mega-infractor... Un criminal , nu umbla cu el ! Stai departe de ... Adam ! Ok ? Si el nu o sa pateasca nimic , are voie peste tot aici , chiar si in cantina personalului... Doar el are voie , raspunde Clara , cuvintele ei dandu-ma peste cap . Un criminal ?! ............................................................................................................................................................................................Hei ! Scuze de greseli ! :D