Cartierul crimei...(+18)

34

-Mi s-a parut mie sau l-am vazut pe baietas plecand? intervine matusa mea, intrand dupa ceva timp in bucatarie.

-Nu ti s-a parut. Spun sec, apoi dau sa ies din bucatarie, dar aceasta ma opreste.

-Scumpo, nu vreau sa para ca ma bag mai mult decat ar trebui in viata ta, dar eu chiar cred ca ar trebui sa te lasi purtata de vant si sa lasi orgoliul deoparte. Ar trebui sa te duci dupa el si sa faci sa fie totul bine. Imi sterg cateva lacrimi, apoi zic:

-Matusa, apreciez ca vrei sa ma ajuti, dar crede-ma cand iti spun ca nu e vorba de orgoliu aici. Dupa moartea mamei mereu m-am lasata purtata de vant. Nu am fost in stare sa iau o decizie serioasa multe luni la rand. Eram complet pe alta planeta. Eram absenta total. Nu stiam ce sa fac si parca uitasem complet ca inainte de a face ceva trebuie sa te gandesti. Stiu ce inseamna sa fii purtata de vant. Chiar stiu. Si de asta, acum, cer doar siguranta si stabilitate. Nu vreau sa las viata sa fie purtata de vant. Cuvintele mele sincere si cu siguranta din inima, au emotionat-o complet pe matusa, astfel ca ma acompania in plans. Apoi ma strange puternic in brate, soptindu-mi?

-Esti atat de tanara si ai trecut ceva atat de greu, dulceata!Stiu ca ti-e greu si ca suferi dupa mama ta, dar ma ai pe mine, pe tatal tau si cu siguranta cativa prieteni. Nu ar trebui sa-l alungi din viata ta pe Adam.

-Adam nu e baiatul ce poate sa imi dea ceea ce vreau. 

...

-Hei, suparici. Aud un glas destul de cunoscut. Ma intorc si-l vad pe Cross. Imi zambeste amabil, apoi se aseaza langa mine, la masa de la cantina. 

-Chiar mi-ai spus asa? Intreb eu, luand ultima gura de suc din sticla, fara sa ma uit la Cross.

-Ce faci? intreaba, ignorandu-mi comentariul.

-Ma distrez, raspund sec, aruncand sticla goala in gunoiul de langa noi.

-Asta e fata ta cand te distrezi? Oh, tristut... Il aud chicotind, apoi imi dau ochii peste cap.

-Ce vrei, Cross?

-Cross? Parca ti-am spus sa imi spui Seb.

-Inca nu mi-ai raspuns la intrebare, vad ca e un obicei de-al tau.

-Am venit doar sa vad cum o mai duci. Cum te-ai acomodat pe-aici?

-O duc bine si m-am acomodat rapid, raspund scurt, apoi ma ridic de la masa, vazand ca mai sunt doar cateva minute sana sa se sune si oricum terminasem cu masa.

-Sa inteleg ca inca nu ai luat in considerare o iesire in oras cu mine? striga dupa mine, atragand atentia catorva persoane. 

-Si nici n-o s-o fac, baiete.

...

Intru in casa, apoi fac un dus lung. Ies si ma imbrac in haine comode si ma pregatesc sa imi fac niste paine prajita sa mananc, avand in vedere ca matusa e plecata cu niste probleme cateva ore, insa nu mai apuc sa imi duc planul la sfarsit, caci aud soneria. Las punga de paine pe masa si ma duc sa deschid usa. Am fost foarte surprinsa sa vad ca nu era nimeni la usa, desi nu am lasat prea mult timp de asteptat. Inainte sa intru in casa, privirea imi coboara spre o cutie ce statea pe jos. Era destul de mare si colorata. Avea o fundita pe ea si m-a uimit complet. Scot capul din casa si ma uit in stanga si in dreapta pe strada insorita, dar, in mod ciudat, pustie. Cineva a lasat intentionat cutia aici. Ma aplec sa o iau, dar ma opresc chiar inainte sa o ridic cand aud un zgomot ciudat din ea.