Cartierul crimei...(+18)

Capitolul 14- Felicitari !

-Cauti pe cineva? Se aude o voce , evident feminina, iar eu sar ca arsa de pe canapeaua uriasa si imposibil de comfortabila. 

-Uhm...murmur eu, iar ea coboara si ultimele scari, ajungand acum la acelasi nivel ca si mine. Bine, poate nu chiar acelasi, caci aceasta doamna poarta niste pantofi cu tocuri imense. Privirea ei era buimaca ,dar totusi se simtea aerul sau superior. 

-Deci? spune ea nerabdatoare. 

-Am venit aici cu, hmm, Adam. Spun , iar fata ei se lumineaza imediat la pronutarea numelui baiatului.

-Adam e aici? Unde? Intreaba entuziasmata, iar eu ii fac semn spre usa maronie prin care au intrat in incaperea dubioasa .

-Domnisoara Lissa , tatal tau nu-si doreste sa fie intrerupt. Spune pe un ton mai bland, de data asta, vazand ca ea vrea sa intre in camera.

-Si? ti se pare ca tata vorbea si despre mine? Evident ca eu am voie ! Spune, iar eu pufnesc ironica. Normal, fata cea rasfatata a taticului, cum de nu mi-am dat seama ? 

-Domnisoara...incepe goriluta sa spuna, dar este intrerupt de scartaitul scurt al usii ce se deschide. 

-Da, normal ca asa vom face. Spune Adam , dand mana cu Dl. Victor, sau asa ceva . Nici nu apuca sa iasa bine din biroul acela, ca rasfatata asta plastificata sare pe Adam. 

-Oh, mi-a fost atat de dor de tine! Ma bucur ca esti aici ! Nici nu spune bine cuvintele, ca il saruta apasat pe Adam, ce statea nemiscat. Gura mea s-a deschis de uimire, iar ochii mei s-au facut cat cepele . Il saruta?! Momentul ei romantic, se sfarseste brusc, cand Adam o indeparteaza de pe el,s i spune: 

-Si eu ti-am simtit lipsa, Lissa, dar...acum sunt putin ocupat. O sa vorbim cand termin treaba cu tatal tau, ok? 

-Nu fii prostut! Tata, nu-i asa ca ai terminat cu Adam? spune ea, fulgerandu-l cu privirea pe Dl.Victor, ce se pare ca e tac-su. Dl. Victor nici macar nu mai zaboveste, caci si aproba cuvintele odraslei sale . Cum vede asta, scumpa de Lissa il ia de mana pe Adam si-l trage pe scari , inchizandu-se intr-una din camerele de la etaj. Adam imi arunca o privire de regret peste umar, dar eu ii evit privirea, fiind prea ...prea luata prin surprindere.

-Luati loc, va rog, pana fiica mea ...termina...stiti voi, treaba. Spune Victorica asta, enervandu-ma la culme. Ma asez ultima, dupa ce vad ca baietii nu comenteaza, conformandu-se rugamintii ce pare mai mult un ordin. Imi las capul in pamant si las cateva suspine sa-mi ia gura pe dinainte . Langa mine s-a asezat idiotul ce nu era de acord cu venirea mea, iar vazandu-ma atat de ...confuza, spune:

-Nu-ti fa griji...Adam e...Se descurca, ok? Incearca cumva sa ma incurajeze? Pentru ca ii iasa ca dracu ! Normal ca se descurca Adam cu pitipoanca aia. E destul de priceput la a regula . Evident ca se descurca! Gandesc eu, iesindu-mi din pepeni.

-Sa speram ca nu va dura atat de mult. Adica, au mult timp de petrecut, dupa fericitul eveniment. Spune fericit, Dl. Victor. 

-Fericitul eveniment? intreb eu, confuza. 

-Da...Eliberarea lui Adam, oficial. Se grabeste unul dintre baieti sa raspunda, dar Dl.Victor se uita ciudat la el, apoi spune :

-Eliberarea lui ? Nu fiule, stii ca poate fii eliberat oricand. Si voi, la fel. Doar ca Adam m-a rugat, acum cateva zile sa mai amanam ceva timp eliberarea, din nu stiu ce motiv. Am fost de acord , dar nunta tot va avea loc . 

 Nunta? 

-Nunta? Ce nunta?  Intreb eu, a dracului de buimacita . 

-Nunta lui Adam cu fiica mea, Lissa , desigur. Stai...tu esti...? Raspunde si intreaba Victor. 

-O ...cunostinta. Raspund eu sec, inainte ca lacrimile sa dea navala pe fata . E destul de ciudat, dar le-am impiedicat sa cada, stiind ca nu-i nici momentul nici locul potrivit pentru plansete . Nunta...se casatoreste. Adam chiar se casatoreste. Cum...cum de nu mi-a spus ? De ce ascunde un lucru asa important de mine? De ce...dece m-a lasat sa...sa ma indragostesc ca o idioata de el ? Da, sa ma indragostesc...

-Cand va fi nunta ? Intreb, dar nu mai aud raspunsul, caci tocurile imense ale pitipoancei se aud pe parchetul maroniu. Lissa...Cum sa te cheme Lissa? Am avut un catel pe nume Lissa. E un nume de catel ! Oh, iar ea e o catea. Stai, numele i se potriveste .

-Taticule, Adam poate ramane peste noapte? Se aude vocea ei pitigaiata. 

-Desigur, scumpete. Raspunde Victoras-Tractoras imediat, ridicandu-se de pe fotoliul sau . Ne uitam cu totii spre minunatul cuplu, observand ca Adam nu ii impartaseste entuziasmul Lissei...Scumpei Lissa.

-Imi pare rau, spune Adam , privindu-ma in ochi, ceea ce imi indica faptul ca va ramane aici. Dar...  Imi pare rau, Dl.Victor, dar nu pot ramane aici. Am niste treaba...nerezolvata la scoala si nu poate fii amanata. Scuze Lissa . Continua el, iar privirea lui cade pe mine, din nou.  Imi mut privirea...din nou, nefiind in stare sa il privesc in ochi . Nu merita, nu poate sa faca chiar orice isi doreste. Nu poate sa se joace asa cu mine. 

-Oh, haide iubire. Se miorlaie Lisuca, dar Adam nu cedeaza, lasand-o cu ochii in soare. Ma ia de mana si iesim in graba pe usa, cu totii. Baietii chicotesc usor, dar Adam le arunca cateva priviri ucigase, potolindu-i. 

-Felicitari ! Spun eu, zambind fals , catre Adam. El se uita confuz la mine, apoi spune :

-Poftim ? 

-Casa de piatra ! Spun, privindu-l direct in ochi. Fata lui paleste :

-iubito, asculta...Nu ...incearca el sa spuna, dar eu il intrerup :

-Hai sa mergem dracului inapoi la scoala .

  Buna ! Scuze de greseli ! :D