Cartierul crimei...(+18)

40

Nu pot sa cred ca voiam sa ii cer iertare lui Adam! Câteodată ma simt cea mai mare proasta si asta e sigur unul dintre acele momente. De ce ar sta cu ea in casa? Au o relație? Asa serioasă încât au decis sa se mute impreuna?! De ce nu mi-a spu... Kara, esti atât de idioata! De ce ti-ar spune? I-ai zis sa te lase in pace, mai mult de o data, practic el asta a făcut. Te-a lasat si a trecut mai departe. Si-a continuat viața. Pe dracu! In acel moment, mi-am amintit de propunerea lui Cross. Daca Adam isi face de cap, eu de ce sa nu o fac? Sau, ma rog, sa ma prefac ca o fac. Măresc pasul spre casa mea, cu mintea întunecată de durere si ideea aceea stupida in gând.

...

Fac cel mai rapid dus din istorie, pentru ca am amânat alarma telefonului de 3 ori in dimineata asta si eram pe cale sa întârzii, asa ca acum ma grăbeam sa ies odată pe usa si sa pornesc spre scoala. Desi nu aveam mult timp, am reușit sa ma îmbrac mai dragut decat de obicei. Daca tot incerc sa il fac pe Adam gelos, trebuie sa depun putin efort, am gândit, zambind de parca tocmai am pus la cale cel mai isteț plan din întreaga lume. Sunt o fraiera, stiu!

Intru in cantina școlii si ochii încep sa-mi fuga peste chipurile oamenilor, desigur, in căutarea lui Adam. Dupa doua examinări, observ ca nu e la cantina, asa ca sunt putin dezamagita si simt un dor cumplit. Desi incerc sa fiu asa de dura, de fapt simt ca inima mea e jupuita. Decid ca nu e timpul si locul pentru o scena cu lacrimi, asa ca mișc capul spre stânga si il vad pe Cross, stand la masa cu amicii lui. Cand spun "la masa" vreau sa zic "pe masa". Stătea cu fundul pe ea, iar picioarele si-i le ținea pe scaun. Tipic... Imi dau ochii peste cap si înainte sa pornesc spre el, mai gândesc o data daca e bine ce vreau sa fac si daca eu chiar imi doresc sa il fac gelos pe Adam. Si daca da, ma gândesc daca vreau sa pun planul in aplicare cu...Cross. Decid ca nu am destul timp pentru a "cuceri" alt baiat si nici dorința de a-l folosi, pe cand cu Cross totul e mai simplu. El folosește pe toata lumea, probabil e timpul sa fie tratat la fel. Merg cu pași încrezători spre el si cand ajung in fata lui, Cross zâmbește crezând ca e la fel ca la petrecere si ca il voi săruta, dar eu ii spun:
-S-a făcut, dar trebuie sa discutam niste reguli. Zâmbetul ii dispare de pe fata pentru câteva secunde, apoi începe sa rada copios.
-Reguli, pe bune? Tu esti serioasă acum? Dau din cap ca da si se oprește. In regula, spune, iar ceilalți de la masa ne privesc insistent, in mod curios si cu un zâmbet mic in colțul gurii. Pff!
-Vrei sa stai cu noi? Întreaba Cross, facand semn spre masa PE CARE STA CU FUNDUL. Strâmb din nas si spun:
-Nu, mulțumesc, o sa mananc afara, apoi pornesc spre ieșirea din cantina. Simteam cum lumea se uita la mine. Stiam ca deja toata scoala stie ca eu l-am saturat pe Cross. Stiam ca nimeni nu se aștepta, de asta cu totii erau asa șocați. Nu sunt cea mai frumoasa fata din scoala, cu siguranța nu cea mai populară, abia mi-am făcut un prieten de cand sunt aici, iar Cross desi e un idiot mare cat China, e unul dintre cei mai populari băieti din scoala asta si desigur ca oamenii au fost surprinși. Fata cea noua se întâlnește cu tipul cool. Ce minunat!
Nu apuc sa ma așez bine pe banca, deoarece Cross se aseaza lângă mine, apoi ia o mușcătura din sandvișul meu cu unt de arahide si gem. Tip indignata la el, iar acesta rade.
-Iti aduc maine altul, păpușico.
-Nu, nu e același lucru! Asta e se sendvișul special al mătușii mele! Spun eu, trăgându-l mai departe de Cross, lucru ce-l face sa rada si mai tare.
-E doar un sendviș, spune râzând.
-Iar tu esti doar o bucata de carne umblătoare!
-Doamne, Kara, nu stiam ca e asa important pentru tine, rade in continuare. Adevarul e ca de fapt e foarte bun, spune si se uita la sandvișul din mâna mea, iar eu il trag spre mine si spun:
-Nici sa nu te gândești! Apoi, dandu-mi seama ce penibila e situația, de fapt, ce penibila sunt eu, am început sa rad si Cross mi-a luat bucățica de rai din mână.
-Heeei! Ma zbat eu.
-Iti dau 5 dolari, spune el, murdarindu-se putin de gem la colțul gurii.
-E neprețuit, spun, si dupa 2 minute de holbat la gemul de pe fata lui, întind mâna si ii șterg urma. Acesta nu spune nimic, doar ma privește, apoi imi zâmbește fermecător. In ce te-ai băgat Kara?

Adam P.O.V.

Am întârziat, ca de fiecare data, asa ca ies din apartament si urc in mașina. Nu ma mai grăbesc deoarece stiu ca nu o sa ajung la prima ora. Dupa 15 minute de mers, ajung la scoala si intru in curte. Aud râsete atât de cunoscute si ramân pietrificat cand ma uit pe o băncuță de afara unde Kara si Cross stau, rad si mănâncă impreuna. Ramân secunde bune holbandu-ma, iar sângele meu fierbe. Aproape imi explodează inima in piept cand vad cum Kara ii atinge buzele, iar boul de Cross ii zâmbește. Ce naiba?! Credeam ca idiotul ala a înțeles de la acel pumn ca nu are voie sa o atingă! Decid sa merg sa ii arat, din nou, a cui e Kara, dar s-a sunat, iar Kara s-a ridicat imediat si a intrat in scoala, cățelușul Cross fiind in urma ei. Ma întorc pe călcâie si intru in mașina. Aproape pierd controlul volanului de doua ori din cauza vitezei, dar nu încetinesc deloc. Adrenalina ma face sa ma simt mai bine.

...
Kara P.O.V

Stau întinsa in pat. Ma uit la ceas. 19:47. Cross m-a invitat la o petrecere in seara asta, dar maine e zi de scoala, desigur, asa ca nu o sa ma duc. Ma gândesc daca Adam o sa meargă. Desigur. Cu blonda. Desigur. Simt o durere in piept si decid ca in siguranța camerei mele pot sa plâng. Pot sa ma descarc. Dar oare chiar vreau asta? Chiar vreau sa plâng dupa Adam, cel cu 1000 de fete? Dupa Adam, cel care probabil acum si-o pune cu alta? In timp ce ma gândeam la toate lucrurile pentru care nu merita sa vars lacrimi pentru Adam...am început sa plâng. Sar din pat ca arsa cand aud ca ceva s-a izbit de geamul meu. Ma îndrept spre geam si il vad in fata casei pe Adam.