Capitolul 17-Nu voi pleca.

6.2K 458 40
                                    

-Nu, asculta. Trebuie sa-ti explic! Imi striga Adam , in fata, enervandu-se.

-Nu vreau sa-mi explici nimic ! Vreau sa pleci dracului din camera mea pana cand nu aude idiotul ce ma pazeste 24/24 si ii spune lui tata ca umblu cu tine, ok? Pleaca ! Tip si eu, iar eu isi strange degetele in pumni, pana incheieturile acestora devin albe.

-Stai...cumva tatal tau nu te lasa sa...stai cu mine? Intreaba Adam amuzat. Cati ani ai? 5? 

-Esti un idiot ! Nimeni nu m-ar lasa sa stau in preajma ta! Nimeni nu m-ar lasa sa stau in preajma unui criminal, fraiere ! Asa ca iesi de aici, pana nu ii spun astuia de la usa sa te scoata in suturi afara !

-Lasa-ma sa iti explic...Spune Adam, apropiindu-se de mine si calmandu-se vizibil mai mult.

-Nu Adam, nu am nevoie de explicatii sau scuze. E doar treaba ta, toata chesti asta, iar eu nu am nimic in legatura cu tine. Eu sunt complet pe din-afara. Si chiar nu vreau sa intru in asta. 

-Nu spune asta, ok? Daca o sa-ti explic, va fi in regula, o sa vezi. Totul are o explicatie. Imi spune el, tonul sau fiind din ce in ce mai slab.

-Pleaca Adam. Spun pe un ton convins. Acesta se apropie de mine mai mult decat as fi crezut ca ar face-o si-mi saruta buzele apasat si dur. Parca cu foame, parca dorea sa ma manance . De parca viata lui conta de acest sarut. La inceput, m-am lasat dusa de val, facandu-i jocul si amplificand acel sarut salbatic, dar capul mi-a coborat din nou pe umeri, asa ca la scurt timp, l-am impins de langa mine, desprinzandu-se astfel din sarutul acela. Acel sarut...unic.

-Iesi dracului afara ! Spun mai dur decat as fi vrut, desi merita chiar si bataie. Imi arunca o privire ce parea un amestec intre uimirea ca i-am refuzat sarutul, nervozitatea ca nu vreau sa-i ascult scuzele si aroganta specifica lui, apoi...trece pe langa mine, iesin din camera si trantind usa in urma sa. Ma uit dupa el, parca simtind ca am facut  mare greseala, dar stiind ca  greseala era sa stau in preajma lui. 

In preajma unui criminal. In preajma celui mai bun prieten al meu, din copilarie. In preajma...celui pe care-l iubesc mai mult decat o prietena.

-Domnisoara, imi pare rau ca nu am fost la usa, am avut putina treaba, fiind chemat de tatal dumneavoastra pana la biroul sau. Cine era persoana care a iesit din camera ? Intreaba el, dupa ce a batut la usa si a intrat.

-Nimeni important. Nu trebuie sa-i spui lui tata. Nu era cineva de care sa-si faca griji. Raspund eu, cu durere in glas. Acesta da din cap in semn ca da, isi cere scuze, apoi iasa din camera, lasandu-ma singura . 

Dar nu singura, Cu nebunia mea, grijile mele, durerea mea si dezamagirile...

----Adam P.O.V.

-Nu pot sa cred ca nu o lasi sa stea cu mine! Am fost prieteni! Ma cunosti, pentru numele lui Dumnezeu! Strig la directorul scolii si tatal celei care ma pune pe jar de ceva timp incoace.

-Eu il cunosc pe Adam , nu pe criminalul asta ce-mi sta in fata ochilor acum ! striga si el la mine, ridicandu-se de pe scaunul mare de la birou.

-Esti o jigodie ! Cum de nu i-ai spus ce s-a intamplat acolo cu adevarat ? De ce ai lasat-o sa creada ca l-am ucis pe acel om cu constiinta curata ? De ce ai lasat-o sa creada ca mi-am dorit sa-l ucid?

-Asta e problema mea. Spune el, incercand sa se stapaneasca.

-Raspunde dracului! Tip, iar acesta isi duce mana dreapta la tampla.

-Nu vreau sa mai stea cu tine, Adam si cu asta basta. Nu are nevoie de asa prieteni. Nu are nevoie de un astfel de anturaj. Tu esti cel care a ajutat-o sa plece de la scoala. Stii ce ingrijorat am fost ?

-Ce dracu e in mintea ta ? Nu mai are 5 ani, inceteaza sa te comporti cu ea in felul asta ! Am adus-o teafara inapoi. A vrut sa vina cu mine . E intreaga, ai vazut, da? Asta nu are nicio legatura cu ceea ce i-ai spus tu? De ce nu ai lasat-o sa citeasca dosarul meu, intreg? Huh, spune ! Tip, dar el se face ca ploua, apoi face semn cu mana unui paznic , iar acesta intra in birou, apoi ma scoate pe sus din el, lasandu-ma in carcera scolii. Urasc carcera. Urasc mirosul de mucegai din ea. Urasc scoala asta. Urasc totul aici. Dar cat timp ea e aici, nu voi pleca.


Bune ! Scuze de greseli !

Cartierul crimei...(+18)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum