Cartierul crimei...(+18)

42

A doua zi la scoala, il caut pe Cross. Il găsesc pe terenul de fotbal si ii fac semn sa vina la mine.
-Ce s-a întâmplat, iubito? Zâmbește el, încercând sa ma apuce de umeri.
-Esti transpirat, spun si ma feresc.
-Nu stiam ca iubita mea e o prințesa fandosită, rade el.
-Asculta, despre asta voiam sa discutam...
-Despre originea ta nobila?
-Nu, normal ca nu! Despre "relația" noastra, spun, facand ghilimelele cu degetele. S-a terminat.
-Ce? Deja? Abia ieri am început...
-Stiu. Si am reușit sa fac ce mi-am propus. Adam ne-a vazut si ne-am despărțit definitiv. Mulțumesc pentru asta si...gata, de acum suntem din nou...ă...cunoștințe. Spun si ma întorc sa plec.
-Ma simt de-a dreptul folosit, glumește el. E cea mai scurta relație a mea.
-Nu fi asa rănit, imi dau ochii peste cap.
-Nu sunt, o sa te fac sa iti para rau ca nu mai ai bucățica asta, spune, arătând spre el, cu un zâmbet luminos pe fata. Zâmbesc si eu tâmp, apoi plec. Niciodată, Cross.

...

Dupa câteva zile in care Adam nu a mai venit la scoala, am început sa ma îngrijorez. Stiu ca nu mai suntem impreuna, stiu ca l-am rănit cu ceea ce i-am spus, dar...inca gândul meu era doar la el. Inca era primul meu gând dimineata si ultimul seara. Iar îngrijorarea nu imi dădea pace. Dupa ore, am decis sa merg la el acasa. Da, ați citit bine. O sa merg rapid, o sa vad daca e bine, apoi o sa plec fara sa mai zic nimic. Nu am de ales. Nu pot sa ma concentrez pe scoala sau pe orice altceva neștiind ce naiba se întâmpla cu Adam, daca e bine. Si nu pot sa neg ca nu mi-e dor de el. Imi este ataaaat de dor de el! Pe drum spre casa lui decid ca...poate ar trebui sa ii spun ca am mințit. Poate ar trebui sa... Ajung la casa lui si trag aer in piept de doua ori înainte sa sun la usa. Pentru câteva secunde dupa ce am sunat ma gândesc sa fug, dar sunt mai matura de atât si ramân nemișcată, ținându-mi si respirația pana cand usa s-a deschis, iar blonda faimoasa m-a întrebat:
-Te ajut cu ceva?
-Ăăă...nu cred...Tot elanul meu s-a tăiat cand din nou fata asta a apărut in peisaj. Ce naiba caută iar aici? De ce e mereu la Adam? E Adam aici? Reușesc sa murmur la un moment dat. Ea pare confuza.
-Adam? Nu, de ce?
-Incerc sa il caut si nu l-am gasit si ma gândeam... Ma fâstâcesc eu.
-Ai încercat la el acasa? Întreaba ea, iar eu ramân muta. La el acasa? Pai ce tocmai făcusem? Ma gândeam eu.
-La el acasa? Întreb eu, arătând ca o tâmpită.
-Da, normal. Stii unde sta? Întreaba, iar eu nu mai inteleg nimic.
-Ăăă...nu, răspund eu.
-Pff, nici eu nu stiu, imi pare rau, spune ea. Incearca sa-l intrebi pe Cross, iubitul tau, el sigur trebuie sa stie, sunt prieteni.
-Ă, Cross nu mai e iubitul meu, spun sec, gândindu-ma ca de fapt asta am făcut in trecut si ca idiotul imi dăduse alta adresa. A blondei in cauza, se pare.  Blonda se gândește câteva secunde, apoi zice:
-Stii ceva? Cred ca pot sa fac rost de adresa lui, de ce nu intri? Apoi imi face loc sa trec pe lângă ea. Accept oferta, inca atât de confuza. Deci Adam nu sta aici. Asta înseamnă ca blonda nu e acasa la Adam. E la ea acasa, iar eu data trecuta am intrat in casa ei de nebuna. Doamne, cat imi e de rusine!
-Eu sunt Dany, apropo, spune ea, punându-si telefonul la ureche.
-Kara, murmur eu, abia mai având voce. Sunt o mare proasta! Blonda, adica Dany, iasa din camera si vorbește la telefon, apoi se întoarce dupa câteva minute, cu zâmbetul pe buze.
-Tadaaa! Gata, am aflat, uite. Si imi da o hârtie cu o adresa total necunoscuta de mine. Te descurci sa ajungi aici? Întreaba.
-Ăăă...cred ca da... spun eu, inca neștiind cum sa vorbesc  dupa câte am crezut despre ea.
-Ce-ar fi sa te duc eu? Stiu ca esti noua in oraș, spune.
-Serios? Adica, nu vreau sa te deranjez...
-Nu e niciun deranj, oricum nu aveam nimic de făcut, asa ca, haide! Imi zâmbește, ii zâmbesc si eu, apoi iesim din casa si urcam in mașina ei roșie ca focul.
-Esti bine? In legătura cu Cross. Întreaba ea pe drum.
-Ă, da, sigur, nu eram de prea mult timp impreuna, spun. Si nu ne potriveam prea tare.
-Oh, te inteleg. Chiar ma miram ca poți sa fii impreuna cu el, rade ea. Suntem prieteni cat de cat, dar nu cred ca merita o fata atât de draguta ca tine.
-Oh, mulțumesc, murmur eu. Deci nu sunteți asa apropiați?
-Nu, suntem doar cunoștințe acum. Înainte eram prieteni mai buni, dar cu timpul s-au schimbat lucrurile. Cross a intrat in unele belele, iar Adam...
-Da? Întreb eu curioasa de mama focului.
-Adam a decis ca vrea sa se retragă si a luat decizia corecta. Ba chiar a plecat de aici. De atunci i-am luat exemplul si incerc sa fiu caaat mai departe de Cross si alte lucruri din trecut.
-Nu inteleg ce face Cross, chiar daca e un idiot, pare totusi inofensiv. Spun.
-Da, asa pare, pentru ca acum nu mai e implicat decat in câteva afaceri cu iarba, dar înainte...Cu totii avem un trecut, asa-i? Rade ea, iar eu aprob, încercând sa zâmbesc.
-Adam era implicat?
-Doar la început, pana si-a dat seama ce se întâmpla cu adevarat. El a fost primul care a plecat. Si singurul care a suferit, totusi. A fost la o scoala de corecție, spune ea. Obrajii mi se înroșesc si întorc capul spre geam. E totusi un baiat bun, sa stii. Mereu a fost. A spus Dany, apoi tot drumul a fost liniște in mașina.

-Gata, uite, e blocul acela, imi arata ea.
-Sta intr-un apartament? Întreb eu confuza.
-Da, e închiriat, răspund ea.
-Ok, mulțumesc foarte mult pentru tot, spun si ies din mașina, îndreptăndu-ma spre usa blocului. Intru si urc la...etajul 6, super. Urăsc lifturile, asa ca urc pe scări si incerc sa nu mor. Ma gândesc la ce ar trebui sa ii spun lui Adam, cum ar trebui sa ii spun ca totul a fost doar o prostie si ca eu nu m-am culcat cu Cross. Oare o sa ma creadă? Ajung la etajul 6 si caut usa pe care scrie numărul apartamentului sau. Cand in sfârșit o găsesc, apăs rapid pe sonerie si astept, cu inima batandu-mi cat de tare se poate.  Aud zgomote dinăuntru, dar nimeni nu imi deschide usa. Mai bat o data, apoi se aude cum ceva a fost spart. Ma sperii si imi incerc norocul apăsând pe clanța. Da! E deschisă! Intru precauta, dar speriata pentru Adam...si pentru mine, de ce nu. Apartamentul are un hol imens si durează ceva pana il traversez. Ajung lângă bucatarie dar nu e nimeni înăuntru. E o bucatarie stilata si frumoasa, ce pare nou-nouță. Continui si ajung la una dintre camere. Goală. Alta camera, goală. Inca una, goală, dar foarte dezordonata. Imi dau seama ca e probabil camera lui Adam. Pe jos sunt multe sticle de băutură. Goale. O doamne! Grabesc pasul si deschid usa de la baie. Adam era in cada, cu o sticla in mâna. Oftez usurata ca l-am gasit, dar speriata ca a reușit sa bea o cantitate asa mare de băutura.
-Adam? Întreb eu. El ridica putin capul si se uita cruciș la mine.
-Ti-a plăcut? Întreaba el, murmurând.
-Poftim? Ce sa imi placa? Întreb, mergând spre el. Ma așez in genunchi lângă cada.
-Sa ti-o tragi cu Cross.