Alice in wonderlend (yaoi)

5.Povestea Regatului

Iepurele de Mai povestește:
Regina o să fie atât de încântată de treaba minunată pe care am făcut-o. Dacă tot țineau atât de mult să îl ascundă atunci nu trebuia să îl scoată afară la plimbare, acel idiot. Mai mult ca sigur va ordona să îi fie adus, mai ales că pare așa de prețios. Nu va lăsa nimic să intervină în planurile ei și nici să-i fie luată coroana.
Pălărierul nu are materie cenușie nici cât o boabă de mazăre. Mai întâi să i se opună, pentru asta să fie torturat, iar acum să o ascundă pe micuța și nevinovata Alice preschimbată într-un băiat. Am grăbit pasul meleagurile fiindu-mi atât de cunoscute. Nu voi lăsa din nou acel iepure să-mi ia din nou ceea ce este al meu de drept și voi continua să o ajut chiar dacă o detest și e de o urâțenie inimaginabilă. Dacă cade unul, cade și celălalt, iar eu nu îmi permit să cad, nu când am muncit atât pentru a ajunge aici.
Castelul imens fără niciun pic de eleganță mi-a apărut la orizont ca o mare fortăreață. Se aseamănă mai mult ca o închisoare decât cu un castel care găzduiește un rege și o regină. Ziduri denivelate, turnuri înalte gata să se prăbușească oricând, camere imense fără pic de viață. Totul a început să se stingă odată cu detronarea ei, cufundând tărâmul în întuneric. Nici pământul nu mai oferă nicio plantă roditoare. Toate răzvrătindu-se împotriva noii regine. Nu mă plâng, nu atât timp cât asta mi-a permis să iau locul acelui iepure.
Paznicii în formă de cărți de joc mi-au deschis poarta și m-au lăsat să intru, îndreptându-mă spre sala tronului. Doar pe ei îi găsești aici în castel, slujitorii în formă de cărți de joc. Iar în oraș doar câteva animale și Pălărierul care au rămas la rugămințile regelui și dau petreceri toată ziua. Am ajuns în sala tronului și aceasta m-a întâmpinat cu o privire furioasă, semn că nu se află în toane prea bune.
- Unde este Alice, a întrebat, vocea ei umplând solitudinea încăperii.
Purta o rochie dizgrațioasă în nuanțe aprinse de roz îmbinate cu un albastru acvatic. Chipul îi era plin de machiaj ca în fiecare zi ceea ce o făcea să arate ca un adevărat clown. Se potrivea cu rochia pe care o purta.
- Nu am prins-o încă, însă am o altă veste să vă dau.
Brusc furia i s-a preschimbat în interes.
- Te ascult, și-a așezat mâna sub bărbie și m-a privit, așteptând.
Nu îmi este teamă de ea. Este o regină slabă. Fără popor peste care să conducă este doar un simplu nimeni. Nu are aliați, nu are nimic, nici măcar dragostea regelui nu o mai are. Îi ține captiv într-o temniță, numai astfel mai are un pic de control asupra lui dacă nu ar fi fost deja în căutarea adevăratei regine.
- Alice nu este o fată, cel puțin acum nu mai este.
Cu greu m-am abținut să nu râd de fața amuzantă de uimire pe care a făcut-o.
- Poftim, aproape a țipat.
- L-am văzut aproape de Palarier.
Expresia feței i s-a preschimbat într-una sumbră și ochii i-au început să scânteieze în întuneric.
- Adumi-l, adumi-l, adumi-l!
Aura care o înconjoară e de un negru slinos ca smoala. Am mai văzut înfățișarea asta de o grămadă de ori înainte.
- Vreau să-l am în colecția mea!
Am făcut o plecăciune adâncă și am surâs.
- Va fi plăcerea mea să îți îndeplinesc această dorință, regina mea.
Alice povestește:
Pălărierul a început să se poarte ciudat încă de atunci. S-a izolat într-un colț al încăperii și refuză să mă privească. Asta înseamnă pentru el a sta departe de cineva? Din acest motiv a refuzat să mă ajute? Tot ceea ce vreau e să ajung acasă, însă ceva din aceste meleaguri mă intrigă. Mi-ar plăcea să aflu mai mult. Mi-ar plăcea să aflu mai multe despre el.
Iepurașul a intrat pe ușă val-vârtej luându-ne prin surprindere. Respira sacadat și s-a așezat jos trăgându-și sufletul. Avea cu el o plăcuță. M-am grăbit să îl ajut.
- Sunte-ți bine?
A scuturat din cap și mi-a zâmbit fericit. Unde a fost? Și ce a fost atât de important de m-a lăsat cu Pălărierul? L-a căutat cu privirea pe Pălărier și apoi a răsuflat ușurat atunci când l-a văzut ghemuit acolo în colțul său.
- Alice, tu ești bine?
Dar înainte să răspund strigătul lui mi-a luat-o înainte.
- Ți-am spus să nu mă lași cu el!
Arăta extrem de furios, nu foarte diferit de înfățișarea pe care o are în mod normal.
- Mulțumesc, domnule Pălărier, pentru tot ce ai făcut pentru mine!
Acesta i-a zâmbit, iar expresia Pălărierulului i s-a mai domolit.
- Am adus câteva legume, hai să pregătim cina.
Oriunde ar fi fost iepurașul arată mult mai fericit ca ziua precedentă. Deci acest gen de persoană este? Mereu veselă și optimistă indiferent de circumstanțe, care poate să zâmbească și atunci când suferă.
- Lăsa-mă să te ajut.
L-am urmat în mica bucătărie dezordonată a Pălărierulului asemeni atelierului său de lucru. Nu știu din ce motiv, dar mă simt ca acasă alături de el. L-am ajutat să spele legumele, să le toace bucățele și apoi să le pună la fiert. Mirosul ademenitor a mâncării se împrăștia în toată încăperea.
- Iepurașule... Eu ... Am dorit să te rog ceva în această dimineață.
Mi-a oferit un zâmbet cald.
- Spune-mi, nu te sfii, m-a certat blând. Eu sunt aici pentru a te proteja.
- Dar eu nu vreau asta, tot ceea ce vreau este să mă întorc acasă.
O lacrimă mi s-a scurs pe obraz, dar am încercat să o șterg cât mai repede ca să nu observe, zadarnic. A oftat adânc, înțelegător. Privirea lui îmi spunea că și el suferă pentru mine.
- Alice, hai să îți spun o poveste.
M-a bătut părintește pe mână și ne-am reîntors în laboratorul Pălărierulului. S-a așezat jos la o mică măsuță, singura liberă și eu i-am urmat exemplul.
- A fost o dată când tot ceea ce ai văzut tu era plin de viață și atât de strălucitor cum numai în basme poate exista. Pe acea vreme, acest tărâm înflorit era condus de cea mai frumoasă regină pe care o văzuse vreodată lumea.
Chipul lui s-a luminat când a pronunțat aceste cuvinte, și a Pălărierulului de asemenea. Fascinație, admirație, devotament și poate și altceva. Iubire cumva?
- Această regină și-a iubit cel mai mult poporul și ar fi făcut orice ca supușii săi să fie fericiți, însă a fost trădată de persoana pe care a iubit-o cel mai mult, de însuși regele. El s-a recăsătorit și a alungat-o pe regină departe de acest tărâm.
Chipul Pălărierulului s-a preschimbat într-unul sumbru.
- Regina de Inimă roșie e crudă și rea, iar toți locuitorii ai acestui regat au fugit, salvându-și viețile. Noi suntem singurii care am rămas, onorând promisiunea regelui de a-i rămâne alături. Aici intervi tu.
Privirea i-a poposit asupra mea.
- Eu?
Ce aș putea eu să fac? Nu pot readuce toți locuitorii înapoi, nu o pot detrona pe regină, eu nici nu am ce căuta aici. Parcă anticipându-mi gândurile mi-a zâmbit.
- Tu ești cel care ar trebui să schimbi ceva, deși de fiecare dată Alice a fost o fată și mai mult a agravat lucrurile, transformând-o pe regină într-o adevărată bestie.
- Au mai fost Alice înaintea mea, am întrebat și el a aprobat din cap.
- Unele extrem de enervante și băgăcioase, a adăugat Pălărierul și iepurașul a chicotit.
- A fost închis în temniță timp de 30 de zile din cauza uneia, a râs, iar Pălărierul a scrâșnit din dinți.
- Ai face bine să nu fi și tu o pacoste!
Mai aveam puțin și mă sfărâmam sub greutatea privirii sale.