Miraculous~Love in the dark #PAUZA#

Cunoștiință cu vechi cunoștințe ~ Capitolul XVIII

Marinette se înspăimântă mai rău decât ar fi putut anticipase oricine. În fața ei, prietenul ei, cel pe care îl considerase unul din cei mai inteligenți din clasă, băiatul cu care stătea în bancă, tocmai se transformase într-o fiară în doar câteva secunde. Era ceva de neimaginat. Se ridică speriată, ca și cum ar fi fost în fața unui lup, rugându-se să nu fie mușcată. Apoi însă, o luase la fugă. Damais rămăsese acolo, fiind total debusolat. Trebuia să își revină. De îndată ce Marinette dispăruse, el își reveni, însă simți o mână pe spate. Când se întoarse, își văzu fratele. Tu ne spionai cumva? Dacă te vedea cineva? Adrien îl ajută să se ridice. Aveai tu grijă de asta. Însă, Marinette... te-a văzut... Damais se pregătea să plece după bluenettă, dar fratele mai mic îl ținea strâns. Trebuie să merg să o fac să mă uite. Nu poate să mă țină minte în cea mai oribilă ipostază posibilă! Adrien însă zâmbi și clătină din cap. Nu, Damais, nu e bine așa. E bine să rămână situația așa cum e. Oricum trebuia să afle mai devreme sau mai târziu. Damais însă nu voia să renunțe. Ce s-a întâmplat cu tine? Adrien se îmbărbătă. Am avut o viziune. Trebuie să mă duc să mă prezint ei ca fiind fratele tău și ca fiind o nouă ființă, iar tu trebuie să vii cu mine. Cum o putem proteja dacă ea nu știe nici măcar de ce suntem în stare? Ai făcut-o sa uite o dată, e suficient. Acum, hai să mergem la ea. Vampirul mai mare nu era convins de ceea ce spusese fratele mai mic, dar se lăsă oarecum influențat. Porniră cu viteza lor incredibilă înspre casa lui Marinette. Ajunseră pe balconul ei mai repede decât putea gândul să ajungă. Ești gata? Damais răsuflă adânc, atât de adânc încât il zgârie pe Adrien pe urechi. Când văzu asta, Damais începu să chicotească. Atunci, deschiseră trapa. Marinette era în capătul opus, fiind total debusolată. Însă, când îl văzu pe Damais intrând în cameră, se înspăimântă, lipindu-se de perete. Stai departe de mine! Nu vreau să te mai văd niciodată. Damais însă, era pregătit pentru replica asta. Nu plec nicăieri. Poți intra. Atunci, trapa se redeschise. Pe ea, intră Adrien. Fetei nu îi veni să creadă. Adrien? Dar tu... Nu ai murit? Adrien zâmbi și se apropie de ea. Vreau să fi singura persoană care știi că trăiesc. Și voi face tot posibilul să mă asigur de asta. Atunci, Adrien își lăsă firea să se dezlănțuie, căpătând forma de care Marinette se speria. Bluenetta întinse mâinile, fiindcă se sperie. Însă, deodată, chipul înfricoșător al lui Adrien se retrase, fiind înlocuit de un urlet prelung. Acesta căzu in genunchi de durere, iar Damais se apropie de el, impingându-l cu fata la pământ. Atunci, Marinette își retrase mâinile, iar Adrien încetă să mai sufere. Ce a fost asta? a spus bluenetta. Damais se apropie de ea. Îmi cer scuze că m-am înfricoșat așa de tine. Sunt conștientă că tu nu ai putea vreodată să îmi faci rău. Damais fusese străpuns ca și cu o suliță de cuvintele fetei. Nu se aștepta la asta, nici nu le putea accepta. Nu mi-am imaginat că ar putea exista așa ceva. Am fost sub impulsul momentului. Îmi pare rău, extraordinar de rău. Când doar cu o seară înainte ți-am promis că poți avea încredere în mine... Când auziră aceste cuvinte, ambii blonzi își împletiră privirea cu cea a fetei. Poftim?! Marinette zâmbea. Am jucat bine rolul, nu? Damais, cred că puterea ta de a face omul să uite ceva nu funcționează și pe mine. Damais respiră accelerat. Marinette, cred că tu nu ești om. Bluenetta se întoarse înspre mezin. Mi-ai provocat o durere enormă, în tot corpul, doar întinzând mâinile. Damais aprobă. Adrien, cred că avem onoarea de a cunoaște o vrăjitoare... Bluenetta se uită în palmele ei. De asta nu îți pot citi mintea. Adrien zâmbi după ce spuse replica asta. E ciudat... Damais însă se îndreptă înspre cealaltă treaptă. Hei, unde mergi? spuseră cei doi rămași pe loc în cor. Adrien, ține-o aici! Marinette se încruntă, iar Damais ieșise prin trapă. De îndată ce ajunse la parter, se lovi de mama lui Marinette. Cine ești tu și ce căutai în camera fiicei mele? Damais însă, se apropie de ea, încet. Scoase din buzunar acel leac primit de la Adrien, acel leac după care el l-a trimis de fapt. Recunoști asta? Sabine privea oarecum șocată. Acea algă? Cine ești tu să îmi arăți asta? Damais aruncă leacul în sus și îl prinse imediat, începând să chicotească. Vezi tu, fiecare vede altceva în acel leac. Sabine abia acum sesizase că băiatul făcuse o scamatorie. Ce ești tu? Damais însă zâmbi. Aștepta întrebarea asta. Începuse să se învârtă în jurul canapelei pe care era așezată doamna Cheng. Păi... Vezi tu, asta e un secret. Damais își pusese degetul arătător peste buze, în semn de secret. Apoi, se apropie exagerat de mama bluenettei. Dar cu tine, doamnă, aș putea face o excepție. Atunci, Sabine îi pusese mâna pe față, pentru a o îndepărta. Stai puțin, îmi pari cunoscut. Ne-am mai întâlnit? Damais încuviință. Mă întrebam cât mă vei mai lăsa să aștept. Sabine începu să răscolească în memorie. Nu se poate! Prințul Damais? Damais însă își adusese buzele într-o poziție ceva mai obișnuită. Era extraordinar de serios. Prinț? spuse el scurt. Sabine își pusese mâna la gură. Nu îmi spune că nu știi cine ești. Damais clatină din cap, lăsând toată tărășenia numită "glumă" la o parte. Of, Prințe! Damais își pierdu răbdarea. Cine ești tu și de unde mă cunoști? Blondul era pregătit de atac. Se vedea pe fața lui că începea să analizeze camera cu atenție. Mai corect. Ce ești tu? Ce e Marinette? Sabine se simțea nevoită să spună adevărul. Puterile tale nu au efect asupra mea. Eu sunt vrăjitoarea care a pus asupra ta și asupra lui Adrien vraja de protecție. Am fost vrăjitoare la palatul regal în vremea când te-ai născut tu. Damais se apropie din nou de doamna Cheng, așezându-se cu ajutorul vitezei de vampir pe canapea. Eu sunt una din singurele ființe față de care nu trebuie să vă ascundeți. Îți voi spune tot ce știu. Însă, trebuie să îmi promiți că nu îi vei spune nimic lui Adrien. Măcar pe el protejează-l de adevăr. Am pus când v-ați născut o vrajă asupra voastră ca să vă transformați când împliniți vârsta de 19 ani. Atunci au început să apară anumite modificări în comportamentul și corpul vostru pe care voi nu le-ați sesizat de la început. Ati avut parte de transformări lente, fiindcă asta și-a dorit Majestatea Sa, tatăl vostru. Știu foarte bine că dimensiunea voastră e în mare pericol cu Paul la conducere. Acea dimensiune are nevoie sa fie salvată. Ai întrebat cine sunt eu. Eu sunt sora regelui vrăjitorilor. Sunt una din cele mai puternice vrăjitoare disponibile. Am ajuns în acestă dimensiune fiindcă am fost capturată de vârcolaci când am încercat să ajung în regatul vostru pentru a o felicita pe mama ta pentru sarcină. Atunci, am rămas blocată în dimensiunea oamenilor. M-am căsătorit cu Tom și la scurt timp, le-am născut pe Caroline și Marinette. Presupun că Caroline a luat latura umană a tatălui său și Marinette a preluat de la mine sămânța. Legat de dimensiunea voastră, dacă dimensiunea voastră e în pericol și celelalte dimensiuni sunt în pericol. Practic, dimensiunea vampirilor le controlează pe toate celelalte. Singura dimensiune care se opune e după cum ți-am spus, e cea a vârcolacilor. E singurul vostru dușman. Cunosc un vârcolac, de fapt, un vârcolac de jumătate. L-am simțit când am trecut pe lângă el acum mult timp. E vorba de Gabriel Agreste. Damais era șocat de poveste și auzea cum Adrien și Marinette povesteau despre cum a fost viața lui Adrien de când a devenit vampir. Însă, Adrien evita să îi spună lui Mari că el e fratele său, ceea ce îl cam irita. Îi auzi cum povestesc? Adrien nu ne poate auzi pe noi, am avut grijă de asta. Damais se întoarse înspre vrăjitoare. Vrei să spui că ai făcut o vrajă? Sabine încuviință. Vrei să spui că tatăl nostru e Regele Vampirilor? Sabine zâmbi. Am o veste destul de aiurea. Caroline a devenit vampir. Sabine deveni serioasă. Caroline trăiește? Damais încuviință. Doar nu ai crezut că e moartă... Sabine se ridică în picioare. De cât timp știi asta? Damais se ridică și el asemeni bluenettei în picioare. Abia acum am văzut-o. A fost proaspăt transformată. I-am simțit mirosul. E blocată în dimensiunea vampirilor, e capturată cu mama și tatăl meu, de Paul. Sabine se așeză din nou pe canapea devastată. Trebuie să o scoatem de acolo. Damais însă, mai avea multe de aflat de la Sabine, asa că, schimbă subiectul. Trebuie să mai aflu multe. Sabine însă se încruntă. Ți-am spus deja că nu știu toată povestea. Gabriel Agreste e în drum spre dimensiunea lui chiar în clipa asta. Trebuie să îl întrerupem să ajungă să vorbească cu tatăl său, sau cel puțin să îl urmărim. Însă, niciunul din noi nu are acces acolo. Marinette și cu mine suntem vrăjitoare, tu și Adrien vampiri, cum am putea să ajungem acolo? Damais însă zâmbi. Cunosc pe cineva care ne va putea ajuta. Sabine își pusese încredere în Damais. Acesta se ridică și plecă înspre camera unde era bluenetta. Marinette, cred că tu ai ceva de discutat cu mama ta. Adrien, tu trebuie să vii cu mine undeva. Îți povestesc totul pe drum. Cei doi blonzi se îndepărtară, iar bluenetta se așeză pe canapea langa mama ei. S-a întâmplat ceva, mamă? Sabine îi prinse mâna în mâna ei. Trebuie să îți spun ceva ce îți ascund de multă vreme. Dar întâi, trebuie să îmi promiți că vei avea încredere în mine. Marinette zâmbi. Marinette, draga mea, tu ești o vrăjitoare...

**************************************

Damais îi povesti lui Adrien despre Gabriel. Citise de departe mintea lui Gabriel, fiindcă se gândi la el și putu să îi pătrundă în minte. Vrei să spui că... tatăl meu e în pericol? Trebuie să îl avertizăm. Aș putea să apar în fața lui. Damais se uita la fratele său mai mic. Și ce să îi spui? Hei, sunt vampir. Și eu, și mama. Doctorul ăla ne-a înscenat moartea, iar tu ai trăit o dramă falsă. Crezi că e bine așa? Adrien se strâmbă. Vezi? Mergem la Maestrul Fu, sigur el știe ce e de făcut. De fapt, știu eu ce e de făcut, dar avem nevoie de ajutorul lui. Adrien încuviință. De îndată ce ajunseră la căsuța în stil chinezesc, ușa se deschise automat. Cei doi prinți, nici că mă gândeam la ceva mai bun. Ce vă aduce pe aici? Adrien se încruntă, voind să întrebe ce e cu acel apelativ, dar, Damais care era în fața lui cu un pas, ridică mâna pentru a-l face să tacă, ceea ce și funcționă. Avem nevoie de ajutorul tău. Maestrul se ridicase în picioare. Și ce crezi că aș putea eu să fac? Damais se apropie de el, vorbind ceva mai încet decât vorbea de obicei. Trebuie să intri în dimensiunea vârcolacilor și să îl urmezi pe Gabriel care merge acolo pentru că regele lor i-a cerut să îl vadă înainte de a muri. Știi că intrarea în dimensiuni se face pe baza mirosului. Știu că tu îți poți schimba mirosul, deci, ne vei ajuta? Maestrul nici nu stătu pe gânduri. Își schimbase îmbrăcămintea cu ceva mai gros, pentru că afară era frig, și porni cu cei doi pe urmele vârcolacilor, bazându-se pe mirosul lui Gabriel. Foloseau viteza lor incredibilă, deci aveau să îi ajungă din urmă pe Gabriel și cel care a venit după el. Poarta înspre dimensiunea varcolacilor era departe, deci aveau ceva de mers...

Sper că v-a plăcut și acest capitol. Păreri?