Miraculous~Love in the dark #PAUZA#

Inima mea s-a dezghețat pentru tine ~ Capitolul V

Adrien își privea tatăl curios. Acesta se pusese în genunchi lângă patul lui. Îmi pare rău. Nu poți tu să îți imaginezi cât de mult... Blondul își privea tatăl șocat. A facut tatăl lui asta? Tatăl lui care părea că nu vrea sa se închine în fața nimănui, care voia să pară că e șef peste viața lui și peste a altora? Acel om mare? Gabriel Agreste?! Nici în cele mai bune vise asta nu se putea întâmpla. Era pur și simplu devastat. Își privea tatăl speriat. Credea că... s-a înșelat în privința lui, cei doi sufereau de fapt de aceeași boală.

Peste o lună

Venea Crăciunul. Adrien încă era în spital, dar scăpase de masca de oxigen și de alte câteva aparate. Totuși, încă nu se ridica din pat, cel puțin nu în picioare. Era încă în spital, dar Gabriel revenise la activitatea zilnică fiindcă îl rugase Adrien.

- Încă nu ai facut ce ai spus! îi spusese indignat micuțul kwamii negru.

- Nu mă lasă inima, Plagg! Nu mă lasă inima să fiu mai aproape de tata!

Blondul încă nu era pregătit să se schimbe. Îi era teamă ca tatăl lui să nu îi afle identitatea dublă. Cât despre Marinette... ei bine... fata îl mai vizita, el fusese amabil cu ea, dar nimic mai mult. Acest Crăciun urma să îl petreacă în spital. Serios, ce putea fi mai rău? Privea în jur, deja fiind plictisit de acea cameră. Plagg... Kwamii-ul se întoarse înspre el, mâncând niște brânză Camembert. De unde ai tu puturoșenia aia?! Kwamii-ul se uita la el și îi zâmbi. Doar nu credeai ca o să plec de acasă fără provizii! Blondul trase adânc aer în piept, dar se menținu ferm. Ai furat-o? Kwamii-ul îl privea șocat. A fost descoperit. Nu? Da?! Blondul zâmbi. Cum ai putut să faci așa ceva?! Dacă ești prins, întreaga vină va cădea pe umerii mei! Kwamii-ul se așeză pe umărul lui. Nu voi fi prins, fiindcă m-am îngrijit de toate. Deja întâmplarea asta a fost dată uitării. Blondul își dădu o palmă peste cap. Își trecu mâna prin părul mătăsos, ajungând cu ea la ceafă. Of, Plagg, ce mă fac eu cu tine? Plagg se uită la el aproape râzând. Nu ai altceva ce să faci decat să mă suporți. Blondul se uita la kwamii-ul lui, aprobându-l. Însă, acesta se ascunse repede, fiindcă în cameră pătrunse doctorul. E timpul pentru perfuzii! Blondul se întinse în pat, privind cu atenție ceea ce îi făcea doctorul. Cum te simți în ultima perioadă? Adică... mă refer la suflet... Adrien îl privea pe doctor confuz. Ca să fiu sincer, nici măcar nu știu cum mă simt... Doctorul privea atent fața lui. Atunci, cred că vei avea nevoie de un contact cu realitatea. Blondul clipi abundent și înghiți în sec nedumerit. Ce? spuse acesta scurt. Azi e Ajunul Crăciunului. Orice miracol se poate întâmpla de Crăciun. Atunci însă, se auzi o bubuitură. Clădirea de lângă spital se dărâmă. Akumatizat! Doctorul fugi din camera lui Adrien, iar asistentele împinseră patul lui Adrien afară de acolo. Se duseseră toți într-un loc sigur. Domnule... eu... trebuie să merg înapoi în salon... Blondul trebuia să ajungă să se transforme. Plagg se tot zbătea în buzunarul interior al hainei sale de pacient. Trebuia neapărat să ajungă la luptă, până la urmă pentru asta revenise. Cum? Adrien îl privi uimit, dar se răsti la el fără să vrea. TREBUIE SA AJUNG ACOLO! Doctorul era șocat de comportamentul lui, dar se menținu ferm. Duceți-l acolo! Adrien ajunsese astfel din nou în salon, unde rămăsese singur, doar cu Plagg. Nu te poți transforma în starea asta! Blondul era convins de cuvintele animăluțului său, dar nu avea alternativă. Plagg, scoate ghearele! Se transformă și își folosi bățul ca să se dea jos din pat. "Zbură" pe geam, afară, cu ajutorul bățului de argint.