Mi-a fost dor de mirosul tău ~ Capitolul XXIV

117 7 5
                                    

Damais îl privea pe cel care avuse grijă de el cu mult interes, dar și fericit. Era fericit că în lumea asta mare, o persoană totuși ține la el nu doar pentru monstrul care este, ci pentru purul său caracter și pentru faptul că îl înțelege. Acum, după trei luni în care era în starea asta deplorabilă, realizase ceva foarte important. El se gândise cum să facă să îi fie lui Marinette bine. Însă, dacă Marinette spusese adevarul și într-adevăr îl iubea? Daca ea nu făcea decât să sufere? Aceste gânduri îl tulburau atât de tare pe Damais, încât deveni vampir și tânji dupa sânge. Când văzuse asta, Maestrul înțelesese că ceva gânduri urâte îi tulburau existența, astfel că îi dăduse o ceașca plină cu băutura sa. Însă, de îndată ce îl înghițise, pofta i se amplifică. Maestrul nu putea înțelege ce s-a întâmplat cu el, era parcă un monstru de neoprit. Blondul se ridică în picioare, ignorând toate durerile și porni cu viteza sa înspre pădure, un loc foarte nedefinit. Maestrul îl urmă.

************************************

Marinette era atât de surprinsă de acel loc, încât stătea fără să scoată vreun sunet. Nu prea știa cum să își folosească magia, însă era sigură că se poate apăra dacă asta își dorește. Stătea acolo de una singură, când în cameră intră acel om înalt, cu o coroană pe cap. În această cameră, nici puterile mele, nici puterile tale nu au efect. Suntem practic niște inutili în această încăpere. Marinette renunță la orice idee. Însă, să nu uităm de faptul eu am un avantaj. Eu sunt liber, iar tu ești prizonieră aici. Marinette, știi unde e Damais? Bluenetta se uită la el cu ochii măriți. Nu. De unde ai vrea să știu? Această replică păru să îi dea regelui o idee. Facem un pact. Mă ajuți să îl găsesc pe Damais, iar Adrien rămâne în viață. Bluenetta se încruntă și începu să se gândească. Sigur nu îl considera pe Adrien o amenințare pentru el din moment ce vrea să îl omoare atât de ușor. Însă, faptul că Damais era în viață chiar și după ce fusese înjunghiat cu acel cuțit, era deranjant pentru el. Pe Damais îl va mai lăsa în viață cel puțin până își va da seama care e metoda prin care îl poate omorî. Dacă accepta târgul, Adrien avea să rămână în viață. Însă, era aproape sigură că țelul lui nu era să îl omoare pe Adrien, fiindcă acesta nu era o amenințare pentru el. Problema lui era Damais. Refuz. Regele nu se aștepta la acest răspuns. Nu îl iubești pe Adrien suficient de mult cât să îl salvezi? Marinette înghițise în sec. Regele însă, nu facu decât să iasă din cameră și să o lase singură. 

************************************

Adrien era încă în regatul vampirilor, căutând o cale de a o salva pe Marinette. Nu era atât de puternic, însă, trebuia să facă asta. Deodată, se prăbuși...

Știu foarte clar ce văd. E casa lui Mari. Lângă ea, era multă roșeață? Când mă apropii, văd sânge?! Ce s-a întâmplat?

Când deschide ochii, nici nu mai sta pe gânduri, că deja pornește înspre casa lui Marinette. Trecuse prin portal și goni înspre casa lui Marinette. Șocul fusese când ajunse acolo, era o baltă uriașă de sânge, cel puțin vreo douăzeci de oameni muriseră. Acesta se apropie de ei, încercând să își potolească pofta mirosului. Când văzu două însemne pe gât, își dăduse seama că doar un vampir putea face asta, iar un singur vampir circula pe aici cu excepția Maestrului care e efectiv vegetarian. Adrien se baza pe instinct și mersese mai departe, pe drumul pe care credea el că o luase Damais. Însă, înainte de asta, se asigură că acei oameni care erau aproape morți se retreziră că și cum nu ar fi pățit nimic, fiindcă el tocmai îi vindecaseră cu sângele lui...

Miraculous~Love in the dark #PAUZA#Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum