My Demon I

7. Vacanța

Lumina puternica mi-a intrat printre pleoape, ochii usturandu-ma. Am simtit ca stăteam pe ceva tare , până am realizat ca e podeaua. M-am ridicat încercând să îmi elimin durerea de spate, însă ,  o altă durere m-a lovit când am realizat ce s-a întâmplat ieri. M-am despărțit de Harry. De Harry al meu. Dar nu mai e al meu.

M-am ridicat cu lacrimi în ochi și am mers să îmi fac un dus, mi-am prins parul intr-o coadă de cal , am luat la nimereală un pulover visiuniu și o pereche de blugi negri din dulap ,  mi-am încălțat tenesii si mi-am luat telefonul împreună cu cheile de la masina. Am coborât la parter ,  refuzând să mănânc si ieșind din casa.

Am urcat in masina mea , bagand cheia in contact si aducând masina la viata. Am luat-o din loc, vederea mea fiind incetosata din cauza lacrimilor ce curgeau ca o cascada pe obrajii mei.

Am înjurat ,  dând cu pumnul în volan, când am văzut masina lui Harry in parcare, apoi am incercat sa ma calmez ca sa nu fiu o cascada umblatoare la scoala. Cand am crezut ca m-am calmat , am coborât din mașina parcata in spatele Ferrari-ului negru,  dar când am trecut pe lângă el am izbucnit iar în lacrimi, renunțând la ideea de a ma mai calma si am intra cu pasi apăsați i  liceu , obseravndu-le imediat pe Bell si pe Beatrice, vorbind cu Liam.

Am trecut pe lângă ele nepăsătoare,  însă mi-am simtit încheietura prinsă si cand m-am intors am vazut-o pe Janette.

- Te rog , Rose. Nu mai plânge. O sa fie bine.

- Ba nu o sa fie. E un idiot!

Mi-am tras încheietura din mâna ei si am continuat să merg pe hol, luandu-mi cartea de...franceza din dulap. Am înjurat din nou. Stiam ca toti sunt la ora aia. Toti, inclusiv Harry, dar totusi am mers spre sala si m-am așezat în ultima banca , pe locul de la geam.

Eram prima in clasa ,  singura, asa ca am dat drumul lacrimilor fără nicio problemă, până am auzit cum s-a deschis ușa și mi-am intors privirea spre persoana care intrase. Iar cum universul nu tine niciodată cu mine, l-am văzut pe Harry indreptandu-se spre mine. Se vedea pe fața lui ca era obosit. Pana si de aici ochii săi arătau surprinzător de rosii , iar de lungile de sub ochi nu mai zic. Avea hainele botite si imi dau seama ca erau cele de ieri.
Plus ca părea... beat. 

I-am simtit privirea pe mine , apoi a realizat că ma holbam la el.

- Rose, te rog.

Cand i-am auzit vocea răgușită si l-am văzut cum s-a apropiat de mine, nu mi-a pasat ca e in aceeasi încăpere si am izbucnit în plâns. Am observat cum si pe obrajii lui se scurgeau lacrimi , dar nu. Nu pot face asta. Nu după ce mi-am dat seama ce fel de persoana este.

- Rose, iti jur. Nu te-am mințit! Eu chiar te iubesc!

A spus pe un ton mic , dar suficient cât ultimele două cuvinte sa imi întoarcă cuțitul din inima.

Soneria s-a auzit , asa ca mi-am sters lacrimile, toți elevii intrând.

După ore ,am mers imediat acasă. Cand am intrat pe ușa, suspinand, telefonul meu a sunat.

- Da, mama!

- Draga meaa! Am vesti bune! Mâine eu si tatăl tău venim in vizita. Stiu ca e prea repede. Dar cand avem zile libere profitam. Apropo, Ali si Zayn vin si ei si o sa mergem cu toții în vacanță la Miami, unde am fost în tabăra.

Mi-a picat fata.

- La cine te referi prin toți?

- La mine si tatăl tău, tu, Ali, Zayn si Leon.

Am înjurat in gand.

- Nu vin.

- Ce ai zis?