Astăzi se împlinesc doua saptamani de cand sunt înapoi în America. Erick m-a consolat aproape zilnic , iar eu m-am apucat serios de droguri si chiar daca as vrea , nu mai pot scapa de ele.
Acum sunt intr-o cafenea cu Erick si stau, privind în gol.
- Crezi ca poti sa participi la transport săptămâna viitoare?
Peste o săptămână avem un transport , care ma încântă putin. Vom transporta arme din New York în Londra, iar conducătorii si ajutoarele lor trebuie să se întâlnească cu cei care cumpara armele, respectiv londonezii, care vor veni aici si ne vor ajuta sa transportam armele , pentru ca sunt mai mult de patru tiruri si avem nevoie de mai mulți.
- Voi incerca.
Problema era ca nu era batut in cuie ca va fi si Harry, pentru ca e posibil sa vina al doilea conducător. Am inteles ca Dean are nu stiu ce treaba si s-ar putea sa nu reușească să ajungă.
După ce am plătit, fiecare a plecat la casa lui și în ciuda situatiei mele, eu am continuat să învăț bine. Mi-am injectat o doza si m-am așezat pe pat, începând sa învăț si sa imi fac temele.
Si asa au trecut cele 7 zile, iar dupa-amiaza este transportul.
M-am ridicat din pat si mi-am facut rutina, m-am îmbrăcat în veșnicele mele haine negre , mi-am luat cheile de la masina si telefonul, plecând.
Înainte să cobor din mașină mi-am mai injectat o doza si am iesit din mașină, cu geanta si telefonul după mine.
- Hei, Rose!
- Hei, Claire!
Mi-am salutat prietena înapoi și am luat cartea pentru ora de franceză, mergând sprea sala de curs.
M-am așezat în ultima banca si am privit cum se umplea , dar nu cu persoanele cu care trebuia sa se umple. Nu erau Harry, Janette , Lewis , Ken ,sau restul. Nu era nimeni dintre adevărații mei prieteni. Erau niște necunoscuti care imi invadau sufletul, parca reprosandu-mi ca am acceptat să merg cu tata , în loc să încerc să salvez situația. Dar am incercat. Am incercat in toate felurile posibile si imposibile , iar la toate ideile bune , imi trebuia mai mult timp pe care nu il aveam si asa, am ajuns să nu mai am scăpare. Sunt din nou prinsă în lumea asta fără Harry si fara prietenii care mi-au demonstrat că pot avea si eu o viata distractiva.
Am oftat când profesorul de franceză a intrat si a început să ne predea chestii neinteresante pentru mine. Telefonul mi-a vibrat pe banca si l-am deschis discret .
Erick: Nu o sa pot ajunge la timp. Sa aduni echipa si stii unde. Voi veni si eu si voi aduce armele.
Rose: Bine. Sa te grăbești.
Am auzit soneria si m-am ridicat din banca mea , lasandu-mi cărțile în dulap si mergând spre ieșirea din liceu. Aveam o ora sa ma pregătesc , sa strâng toata echipa si sa ajung la locul stabilit. Tata este la munca , asa ca am intrat rapid în casa si m-am îmbrăcat într-o pereche de blugi negri , cizmele mele din piele întoarsă până deasupra genunchilor , un sutien și o geacă neagră de piele pe care am lasat-o descheiata. Mi-am lăsat parul ondulat sa cada pe umeri , am aplicat fond de ten, tuș, mascara si un ruj rosu aprins. Am pus câteva schimburi intr-o mica geanta de voiaj si mi-am luat pistolul, telefonul si am mers spre masina , trimițând mesaj tuturor sa meargă la locul stabilit. Am derapat rapid pentru ca deja eram in intarziere.
Pe drum, m-am intalnit cu mașinile tuturor si imi plăcea la nebunie faptul că toți aveau mașinile negre , iar a mea era argintie și se nimerise sa stau la mijloc. Mergeam pe autostrada aliniați, dar eram prea multi si unii mai erau si in spatele nostru. Locul de întâlnire este intr-o parte mai retrasă a portului. M-am uitat in oglinda retrovizorie si am văzut exact ce nu voiam să văd. Am pupila dilatată;
CITEȘTI
My Demon I
RomanceDupa mutarea impreuna cu parintii ei, Rose incepe o viata noua in Londra, continuand sa sufere dupa cel mai bun prieten al ei , de care ii e foarte dor. Dar fara sa isi dea seama ca el e chiar langa ea, la liceul ei, insa numele lui nu mai e acelasi...