Plăceri Nevinovate

Capitolul 13: "Zi făra noroc."

You can't stop the feelings you have for someone. You can't lie to yourself either. Your heart knows the truth all to well.

Dureri puternice de burtă mă trezesc din somnul profund. Mă uit la ceas și era 6 dimineața.
-Ce Dumnezeu..?!
Mă ridic din pat furioasă pentru că durerea era din ce în ce mai mare. Intru la toaletă și constat că eram toată roșie.
- Clar! Asta îmi mai trebuia. Dau drumul la apă să vină fierbinte, până îmi luam schimburi și o pastilă de durerea că nu mai suportam.

În 10 minute sunt gata cu dușul. "Și acum ce?" Mă întreb uitându-mă la ceas care nu era trecut de 6.
"Aș putea foarte bine să îmi pregătesc ceva de mâncare și o cafea fierbinte."

Iau micul dejun în liniște gândindu-mă la câte mi s-au întâmplat în ultima lună. De la intership la post de asistentă, de la urată la iubită de cea mai minunata persoană. Îmi era greu să cred încă, că Christina chiar avea ochi pentru mine.
Mă pierd în gânduri și nu realizez când se face ora 8. Zbor de la masă direct spre ușă pentru a ajunge la birou.
Drumul e același, monoton, cu același metrou și aceleași fețe triste care se duceau la muncă.
Mă uita ceas și e apoape 9 fix. "La naiba! O să întârzii."
Mă strecor rapid printre oamenii oricum grăbiți și ajung în timp record la liftul ce ducea către biroul Christinei. Eram atât de nerăbdădoate să o revăd. Înima îmi bătea rapid și simțeam cum se strângeau fluturii în stomac.
Liftul se deschide și aceeași roșcată zâmbitoare mă înâmpina.
- Bună dimineața! Zice privindu-mă fix.
- Bună dimineața! Christina a ajuns? O întreb entuziasmată.
- Din păcate, doamna Christina nu va veni până la sfârșitul săptămânii. E plecata din oraș cu afaceri.
Simt cum mi se formează un nod în stomac. Nu mă anunțase. Și, a plecat fără să mă ia cu ea?
- Bine! Mulțumesc! O zi bună.

Ies din clădire furioasă, gata să o sun, când văd că ma suna Phil.
- Ema! Draga mea, Ema! Răspunea cu același glas fericit și plin de entuziasm.
- Bună, Phil! Spun amuzată de el.
- Ce mai faci?
- Bine! Mă duc acasă. Tu?
- Acasa?! Întreabă el mirat.
- Da! Spun supărată, amintindu-mi de Christina care a plecat fără să zică nimic.
- De ce? Ce s-a întâmplat? Băiatu ăsta era tare curios.
- Phil, zic forțând un zâmbet fals pe care oricum nu-l vedea, ce dorești de la mine?
- Bine, bine! Zice, renunțând în a mai pune întrebări stupide. Vreau să ne mai vedem. Nu mai stau mult în oraș și nu am apucat să ne cunoaștem.
Pentru câteva secunde, tac. Nu mi se părea ciudată propunerea lui. Era interesat de mine de la nuntă. Însă mă gândeam la Christina. Era sora lui și nu puteam să o trădez, însă dacă stau să mă gândesc ea a plecat fără să zică nimic și nici măcar unde. Și a fost foarte urât din partea ei. Credeam că are mai multă încredere în mine și ține la mine. Dar probabil doar m-a folosit.
- Bine! Ne vedem.
- Daaa! Țipă Phil. Ți-a luat cam mult. Vin sa te iau de la tine de acasă.
Îi zic un da scurt și-i închid telefonul. Încă eram supărată. Acum să o sun pe Christina.
Abia la al patrulea ton răspunde.
- Ce faci? Întreb grăbită, făra a o lăsa să zică ceva.
- Eu bine! Aud o voce de bărbat râzând la celălalt capăt.
Da' tu ce faci?
- Ăăă... cine ești? Rămân blocată. De ce răspundea un bărbat la telefonul ei?!
- Aș putea să te întreb același lucru din moment ce suni pe telefonul soției mele.
Cuvintele ce le aud venind din cealată parte a telefonului mă fac să amețesc. Mă uit în jurul meu, parca ruptă de realitate și mă așez pe prima bordură din calea mea.
- Gata?! Nu mai zici nimic?! Întreabă bărbatul, necunoscut mie.
- Mă scuzați! Atât apuc să zic și închid.
După ce închei apelul, simt cum un val uriaș de lacrimi mi se prelinge pe obraji. Christina era măritată? Nu a zis nimic de asta. Nici măcar nu are vereghetă pe deget.
Nu știam ce să mai cred. Rămân pe marginea bordurei, cu capul între palme pentru a-mi revenii. Trebuie să ies, să beau, să uit. Să o uit!

***Ring!!! Ring!!! Ring!!!***
- Imediatttt! Țip cât mă țin plămânii din dormitor. Alerg spre ușă să deschid. Phil! Zic zâmbind.
Cum ma vede intră grăbit pe ușă și mă ia în brațe.
- Ești pregătită, domniță? Mă întreabă după ce îmi dă drumul din brațe.
- Într-un minut. Trebuie să îmi iau haina și mergem.

Încui în urma mea și coborâm la mașina lui.
- Unde mergem? Îl întreb, pot spune, entuziasmată că am ieșit.
-Hmm... spune și își pune mâna la bărbie. Ai să vezi! Cu asta, pornește și plecam spre locul misterios de care habar nu aveam.
Oprește în fața unui cinema și un zambet larg îmi apare pe față.
- Dacă ai știi de când nu am mai fost la un film.
Coborâm împreună din mașină, neuitând să îmi deschidă ușa, și pornim către casa de bilete. Ia două la un film de comedie.
Intrăm în lobby și de acolo luăm popcorn, sucuri și câteva dulciuri.
- O să fie super! Zice el entuziasmat și scoate un strigăt destul de puternic.
Mă prefac că mă ascund ca să nu mă vaăa lumea cu el, dar în realitate mi se părea drăguț.
Ne așezăm pe locurile rezervate și așeptam să înceapă filmul.
- Și! Ce ai mai făcut în ultima perioada? Întreabă în timp ce mesteca popcorn.
- În ultimele două zile de când nu ne-am mai văzut nu am mai făcut nimic interesant. Îi zic râzând. Normal că nu aveam de gând să îi povestesc despre Christina.

- Chiar a fost super! Strig când ieșim din cinema, pentru a atrage atenția asupra noastră cum a facut-o el.
- Nu e cu mine! Nu e cu mine! Se prefăcea să era rușinat de mine.
- Phil! Râd și îi dau una ușor peste umăr.
- Și?! Acum, ce ai vrea să faci?
Mă uit la ceas și era abia șase seara.
- Ce ar fi să mâncăm ceva și după la un club?
- S-a făcut! Îmi place că ești așa petrecăreață.
Urcăm în mașină și pornim către următoarea locație.
"În seara asta o să uit de Christina și de jocurile ei."

.....șiiii...îmi pare super rău de întârziere. Am încercat să bag mai devreme capitolul dar s-au adunat foarte multe cu munca și cu facultatea cât am lipsit. De acum în colo o să bag capitolele puțin mai rar. Oricum nu mai e mult din poveste.
Va pup și vă îmbrațișez și sper să mă înțelegeți!