Plăceri Nevinovate

Capitolul 6: " Nu mă așteptam la asta"

My heart races when I see you.
Every. Single. Time.

          Nu știu când s-a făcut sâmbătă și deja trebuia să mă pregătesc pentru nuntă. Christina m-a anunțat că va veni să mă ia la ora 10 din fața blocului. Vom participa la ceremonie după care vom merge la petrecere.
        
Era genul de nuntă în natură, ținută ziua. Să fiu sinceră îmi surâdea ideea. Poate într-o zi, când va fi să mă mărit, o să o fac la fel. Mi se pare unic și romantic.
       
Am reușit să îmi cumpăr o rochie ieri. M-a lăsat să plec mai devreme de la muncă, Christina, și am avut tot timpul pentru a mă hotărât asupra uneia. Nu era o rochie care să mă scoată în evidență, dar era pe stilul meu. Trecea putin de genunchi, și era albă cu floricele mov și albastre. Mă făcea să arăt ca o fetiță. "He, he. La experiența mea de viață, încă eram o fetiță."
       
Vremea ținea cu noi și asta mă bucură pentru că era neobișnuit de cald pentru perioada asta. În Londra, dacă temperatura este peste 20 de grade e prea cald. Totuși o să îmi iau un ploveraș pentru că nu se știe.
       
Pe la 10 fără un sfert eram gata. Machiaj, păr, aranjat tot. Făceam ultimele retușuri și primesc mesaj de la Christina.
       
Cefa':"În 10 minute să fii jos."
      
Scurt și la obiect. Nu îi răspund la mesaj. Ce rost avea?
      
Trecuseră cele 10 minute și știam că trebuie să fiu jos altfel supăram o anumită doamnă.
      
Pășesc cu grijă pe scări până ajung la ușa masivă de fier de la intrarea blocului. O împing cu toată forța mea și imaginea care mă întâmpină mă lasă cu gura căscată. Christina, stătea sprijinită pe mașină, cu picioarele la vedere. Avea o rochie lungă și foarte elegantă, desfăcută în două părți în față. Arăta extraordinar în ea. Inima iar începe să facă chestia aia ciudată, să bată repede și cu putere. Abia mai puteam respira. Încerc să merg, dar parcă picioarele mele nu mai știau să funcționeze. Noroc cu balustrada de pe marginea scărilor altfel mă duceam grămadă și mă opream la picioarele ei. "Mi-aș dori să fiu la picioarele ei lungi si sexy acum."
      
Gândurile începuseră să mi-o ia razna și deja prevestesc un eșec în acțiunile mele.
       
- Domnișoară Wolf! Nu suntem noi o drăguță în această zi? Voia să fie un compliment? O remarcă?  Simt un ușor sarcasm în tonul ei. Îmi ridic privirea pentru a mă uita în ochii ei și îmi dau seama că a fost cea mai mare greșeală a mea. De îndată ce fac contact cu verdele tulburător pur și simplu îmi pierd echilibru. Simt o mână cum ma prinde ușor de talie prevenind prăbușirea mea pe asfalt. Valuri de căldură îmi cuprind corpul. "Nu trebuie să îmi mai fac grijă că o să mor de frig."
       
- Ușor! Îmi spune și afișează cel mai frumos și cald zâmbet pe care l-am văzut până acum la ea.
       
- M...mul...țumesc! Voiam să îi mai zic că și ea arata bine. Sexy, frumos, în toate felurile posibile, însă eram prea lașă. Îmi era teamă de ce va crede, și adevărul e că nu prea mă abțin de la a mă holba la ea. Probabil începea să bănuiască ceva.
       
- Dă-mi voie! Se întinde puțin și deschide ușa pasagerului. Poftim înăuntru. Lasă ușa să se deschidă și îmi face semn cu mâna să urc. Eram nedumerită însă fac întocmai. Mă așez pe scaun și aștept. Îmi închide ușa și ocolește botul mașinii pentru a se urca la volan.
      
- Poți conduce așa? O întreb uimită pentru că știu cât de incomozi pot fi pantofii. Darămite să mai și conduci...
      
- Ani de experiență, drăguță! Roșesc la cuvântul drăguță.
       
Imediat pornește mașina și plecăm spre locul în care se ținea nunta. Era undeva înafara orașului. O zonă mai pitorească. "Frumos!"
        

        Parcarea era deja plină cu mașini care mai decare. Exact de ce îmi era frică, o petrecere simandicoasă cu oameni de înaltă clasă. Participa Christina și asta spunea multe.  
        
Până să mă dezmeticesc din căscat gura în jurul meu, Christina deja a coborât din mașină și îmi deschide portiera. Întinde mâna să o apuc și mă uit nedumerită la ea.
        
- Să prevenim ceea ce s-a întâmplat mai devreme. Nu pot să mă abțin să zâmbesc. Cred că arătăm penibil rânjind la ea, dar nu mă puteam opri. Mă trata ca și cum am fi la întâlnire.
        
Îi apuc mâna întinsă și un val de căldură îmi cuprinde corpul și parcă puseuri de electricitate îmi străbăteau trupul. Femeia asta avea o influență foarte mare și ciudată asupra mea și nu știam cum să opresc asta.
        
Până să apuc să mă ridic, îl văd pe James în spatele Christinei, venind spre noi.
        
- Bună ziua și bine ați venit la nunta mea. Radia fericire prin toți porii. Era binedispus și senin, nu cum îl știu eu la muncă. Chiar putea să îmi placă de el așa.
         
Christina mă trage ușor din mașină după care îmi dă drumul brusc și se întoarce cu fața către James. Îl ia în brațe și îl pupă pe amândoi obrajii. "Mi-ar fi placut să mă ia și pe mine așa în brațe."
          
- Casă de piatră! Șă fi-ți fericiți și să aveți o căsnicie lungă.
         
- Mulțumesc mult, Christina! Înseamnă mult pentru mine.
         
Mă apropii și eu de el și îl iau în brațe. Surpinzător îmi răspunde și mă pupă și pe obraji. "Wow! Cine ești și ce ai făcut cu morocănosul James?!"
         
- Casă de piatră, James! Îți doresc numai bine. Chiar eram sinceră. Chiar voiam să fie fericit alături de viitoarea soție.
         
- Vă mulțumesc mult pentru urări și mai ales că ați venit. Vă aștept înăuntru pentru ceremonie.  Cu asta, se întoarce și pleacă spre intrarea în clădire. Era o construcție veche, tradițională. Nu era Biserică. Probabil că nu era tipul religios. Cine știe?! Nici eu nu sunt foarte religioasă. Cred în Dumnezeu, însă părinții nu m-au presat cu Biserica așa că nu sunt foarte în temă.
          
Christina mă ia ușor de talie și mă conduce spre ușa pe unde tocmai a intrat James. Înăuntru era plin de lume. Toți se întorc către noi când aud tocurile ce răsunau zgomotos în încăpere. Avea pereții înalți și scorojiți. Cine știe câți ani avea clădirea. Părea că a fost un templu.
         
Atât bărbați cât și femei se uitau insistent. Nu cred că la mine, pentru că aș fi simțit. Ochii erau ațintiți spre Christina. Și aveau și de ce. Cred că era cea mai frumoasă femeie din încăpere. Poate mai frumoasă și decât mireasa.
        
Ne așezăm pe al doilea rând. Pe primul era familia așezată. Noi stăteam pe partea dreaptă, și normal, că acolo era familia mirelui.
        
Muzica începe să cânte și asta e semnul că nunta începe. În față, un bărbat îmbrăcat în negru își face apariția ținând o carte în mână.
        
- Bună ziua și bine ați venit dragi prieteni, la acest eveniment minunat. Azi, este despre iubire, despre doi oameni minunați care au găsit dragostea împreună și care au ales să își unească destinele. James, iar din partea dreaptă a scenei, apare James, foarte elegant, cu un zâmbet parcă interminabil pe față. Și Brian, bărbatul continuă discursul. Stai! A zis Brian?! Sigur nu voia să zică Brianna? Însă, din partea stângă, apare Brian. Era un el. Îmbrăcat la fel de elegant ca și James, chipeș și cu un zâmbet parcă în oglindă. James se însura cu un bărbat? Dar...
       
  Toată lumea era atentă la ceremonie și nimeni nu părea surprinsă. Se pare că ei știau la ce fel de nuntă au venit.
         
Mă uit la Christina și era absorbită de cuvintele spuse de bărbatul ce oficializa căsătoria. Privirea visătoare și zâmbetul inocent de pe față o făcea să pară vulnerabilă, drăguță. Nu mai era aceeași Christina. Părea mai umană și nu o regină de gheață cum este mereu.
         
Totul se sfârșește în aplauze, la fel și holbatul meu insistent și ciudat.
          
Întorc privirea către scenă și James cu Brian se sărută, pe semne că au spus "da" amândoi. Cam ăsta era scopul. Îi priveam pe cei doi și nu mi se părea ciudat, deși când am aflat că sunt doi bărbați ce se căsătoresc am fost uimită. Erau frumoși împreună. Nu m-am gândit niciodată la cum ar arăta doi bărbați împreună, dar ei arătau drăguț și fericiți.
        
Toată lumea se ridică în picioare și îi urmez și eu. Proaspeții soți ies ținându-se de mână din clădire urmați de familie și restul oamenilor. Eu cu Christina rămânem în urmă.
        
- Îmi pare rău că nu ți-am zis că James se căsătorește cu un bărbat. Mă temeam că nu mai vrei să vii. Cuvintele ei mă uimesc. Am văzut expresia de pe față ta și mi-am dat seama că am greșit.
       
- Mi s-au părut chiar drăguți. Sunt foarte frumoși împreună. Dar probabil că nu aș mai fi acceptat dacă îmi spuneai. Trebuia să fiu sinceră cu ea. Până acum, ideea mi se părea ciudată și respingătoare. Dar, după ce i-am văzut, mi-am schimbat-o complet
       
- Mulțumesc! Asta e tot ce spune. Mă apucă de mână și mă trage după ea afară să ne alăturăm celorlalți. Cât mergeam, simțeam că mâna ei e făcută să se potrivească în a mea. Priveam la degetele noastre întrepătrunse și parcă voiam să nu îi mai dau drumul niciodată.