Plăceri Nevinovate

Capitolul 5: " Plus unu?!"

I've always been a modest girl, but everytime I look at you, I want to do bad things with you.

         Eram atât de agitată și nu reușeam să mă adun. Mă învârteam în cameră de jumătate de oră încercând să găsesc combinația perfectă de haine.
        
"Tricou negru, nu. Prea casual. Cămașă albă?! Nu cred că am purtat-o vreodată. Pulover? Ar merge, e grena, cu o dungă neagră pe mijloc și cu cămașa aia aș arăta office. Pantaloni de stofă nu merg, blugi?! Hmm... ar merge ăștia negrii... Perfect!"
       
În mintea mea era o întreagă harababură. Am ajuns prea târziu și prea obosită aseara. Chiar dacă am stat toată ziua într-un pat de spital.
        
Îmi trag repede hainele pe mine și mă apuc de machiaj și pieptănat. Cum părul îmi era complicat, optez pentru o coadă împletită. Era destul de lung și se vedea bine. Nu prea mă pricepeam la machiaj așa că îmi aplic esențialul cât să nu mai arat ca o copilă. Mă maturiza cu câțiva ani. Trei pufuri de parfum și sunt gata.
        
Stăteam în Londra și pentru mine era un vis devenit realitate. Am plecat din SUA, cu părinții mei, pe când aveam 14 ani, înainte să intru la liceu. Știam că rădăcinile mele sunt aici. Am venit la bunica din partea tatălui și nu am mai vrut să plec. Între timp, părinții s-au întors în SUA pentru că nu putea construii ceea ce doreau aici. Dar eu am hotărât să rămân în Anglia. M-am mutat la Londra când am început facultatea de management. Bunica mea stă într-un sătuc pe lângă Londra nu departe de aici. Cu autobuzul fac cam două ore. O vizitez cât de des pot. E cea mai bună și dulce bunică. Când a aflat că ne mutăm cu ea a fost cea mai fericită. Rămasă singură după ce a murit bunicul meu, își trăia bătrânețile alături de un corgi. Știu, pare chlicé, dar urmează gusturile reginei. Mă amuză și acum când mă gândesc.
        
Am luat taxiul în dimineața asta pentru că nu voiam să ajung șifonată și transpirată la birou. Voiam ca Christina să nu își facă o părere proastă despre mine. Deși, până acum, cred că are o vagă idee despre ce fel de persoană sunt.
       
Cumva, până să o întâlnesc pe ea, nu îmi păsa cum arat și ce port, atâta timp cât era confortabil. Acum, ceva în mine mă face conștientă de cum arăt.
       
- Am ajuns, domnișoară! Face 5£. Scot bancnota și i-o înmânez bărbatului morocănos. Indiferent de starea lui, nu mi-o putea strica pe a mea. Eram atât de nerăbdătoare să o văd pe Christina.
       
Cobor în fața clădirii impunătoare. Nu cred ca o să mă obișnuiesc cu ea. Cu pași grăbiți, intru pe ușile incintei și mă duc glonț spre lift. Speram, ca și în prima zi, Christina să strige după mine să țin liftul. Dar nu se întâmplă. Intră după mine un bărbat. Nu cred că avea până în 30 de ani, cu părul frumos tuns într-o parte, îmbrăcat office, cu cămașă și pantaloni, cu sacou asortate perfect la ținută. Îmi zâmbește șarmant și apasă pe butonul cu numărul 6. "Se pare că lucrăm la același departament." Sau mă rog, lucram.
        
Călătoria se termină imediat și ușile se deschide pe același hol cu aceleași birouri. Zâmbește politicos și îmi face semn cu mâna să cobor prima. Ce galant!
        
Până să apuc să mă îndepărtez, mă prinde ușor de mână să mă oprească.
        
- Scuze daca sunt insistent! Se vedea pe fața lui că era rușinat de gest. Îmi spui te rog cum te numești? Dacă nu  este cu supărare, desigur.
       
Zămbesc timidă la el. Cred ca o ușoară urmă roșie îmi apare în obraji. Mă rușinasem!
       
- Ema, mă numesc! Cuvintele nu ies atât de hotărâte pe cat îmi doream, dar suficient de tare încât să mă audă.
       
- Ema! Spune exclamând. Mă numesc Edward. Începe să se scormonească în buzunarul de la sacou. Uite! Și întinde o hârtie. Asta e cartea mea de vizită. Sună-mă! Îmi zâmbește dinou și pleacă.
       
Rămân uitată după el. Era drăguț și arăta bine. Nu era forte înalt ceea ce nu mă făcea să arăt ciudat lângă el.
        
- Îhâm! Un glas subțire îmi distrage atenția. Am întrerupt ceva? Același glas, cunoscut, întrebă.
        
Mă întorc, și Christina era în spatele meu. Nu realizasem când a ajuns lângă mine.
        
- N... Nu, doamnă!
        
- Flirturile le lași pentru timpul liber, domnișoară Wolf! Acum, trebuie să fii în birou pentru că avem multă treabă.
        
Fără să îi mai spun nimic, o urmez. Uitasem că mă călca pe nervi când făcea pe șefa. Într-adevăr, era șefa mea, dar putea să o lase mai moale că nu am făcut nimic deplasat. Eram doar politicoasă.
 

       În lift, simt cum atmosfera se încarcă. Începeam să mă agit și "Mi se pare mie sau s-a făcut cald?" Mă fâțâiam de pe un picior pe altul și parcă nu mai termina de urcat liftul.
       
- Poți folosi toaleta de la mine din birou când ajungem.
       
Mă uit la ea și, privindu-mă cu coada ochiului, un surâs îi apare în colțul gurii. Era amuzată de situația în care mă aflam și asta mă enerva și mai tare.
       
Ne oprim la etajul 10 si coborâm. Ea prima și eu în urma ei. O salut pe roșcată, aceeași fată ca dată trecută, și intrăm în birou. James era deja pe canapea cu un laptop în brațe, picior peste picior și cu o pereche de ochelari pe nas. Era îmbrăcat la fel de bine, asortat și aranjat.
       
- Bună dimineața! Îi spun lui James. Își ridică privirea pentru o secundă și mă privește din cap până în picioare cu o privire dezaprobatoare. Parcă nu îi plăcea ce vede. Face doar un semn cu mâna și se întoarce la ceea ce făcea. "Ok!!"
        
Îmi întorc privirea către Christina care era așezată deja la birou. Purta o cămașă roz pal, simplă și o fusta strâmtă care îi scotea formele în evidență, ce se termina deasupra genunchilor. Avea picioarele frumoase. Părul îl avea prins de data asta într-un coc dezordonat intenționat. Arăta atât de sexy.
       
"Dacă stau să mă gândesc, ținuta mea era simplă și copilărească. Din ce am văzut pe aici, toți sunt îmbrăcați la costume, și femeile poartă tocuri și fuste."
        
- Dacă ai terminat să te holbezi, ia un loc și hai să începem. Era foarte observantă și totodată directă. Îl aud pe James cum chicotea de pe canapea.
       
" Ahh! Sunt atât de frustranți amândoi."
       
Mă așez pe fotoliul din fața biroului și aștept în liniște ce urma să îmi zică. 
       
- Așa! Ai citit materialul pe care ți l-am dat? Ochii îi erau ațintiți spre mine și mă fixase cu privirea. Era serioasă?!
       
- Am... Nu am avut timp... cu întâmplarea. Încercăm să îmi ascund rușinea. Cei drept, nu am avut timp. Am fost zdruncinată toată ziua ieri.
      
- Mhm! Înțeleg. Începe să noteze ceva în carnețel și asta mă îngrijora. "Ce notează acolo?" Trebuie să trag cu ochiul mai târziu.
      
- Dacă nu ai citit, azi vei sta toată ziua după James, pentru a vedea ce trebuie făcut și cum trebuie făcut.
      
- Dar... încerc să protestez dar James mi-o ia inainte.
      
- Doamnă, cu tot respectul, dar nu vreau ca domnișoara încurcă-lume să stea după mine. 
      
" Ce?! Cât tupeu are!" Mă uit la el uimită la cum poate vorbi despre mine cu Christina. Mă făcea să par penibilă în fața ei.
      
- James! Vocea Christinei era serioasă și părea cam supărată. O să faci cum vreau eu, asta dacă mai vrei să fiu drăguță cu tine.
      
Fără să mai zică nimic James dă din cap și se întoarce la treaba lui.
       
- Și, te rog, lasă-mă sigură cu Ema. Am să îi spun ceva între patru ochi.
       
Se conformează și pleacă fără a mai comenta. Îmi plăcea de ea autoritară. Intimida pe toată lumea doar cu o privire. Dacă ți se mai și adresa, era fatală.
       
După ce rămânem singure, o pauză de câteva minute încarcă atmosfera. Mă privea insistent și mă făcea să mă rușinea.
       
- Acum! Am o propunere. Poți refuza, dar e spre binele tău să nu o faci. "Deci oricum nu am de ales decât să accept." Se ridică de la birou și îl înconjoară până ajunge în fața mea. Aceeași poziție de superioritate. Cred ca îi plăcea să mă privească de sus.
        
Își coboară privirea, dar nu mă privea în ochi. Privirea îi era puțin mai jos. La buze?! Nu cred. Probabil voia să evite contactul vizual, deși nu era genul de persoană.

Simt cum pulsul îmi crește și tot sângele mi se adună în obraji. Bine că am ales să mă machez, altfel ar fi văzut fața roșie ca racul ce se ascundea sub el.

Simpla ei prezență mă făcea să tremur toată, iar atitudinea ei de superioritate efectiv mă înmuia. Uram că are efectul ăsta asupra mea. Dar ce puteam face?!
      
- Cum am mai zis, James se însoară și nunta e în weekend-ul ăsta. Glasul ei dulce și, totodată, rece mă face să tresar. Aș vrea să te rog să mă însoțești. Să fi ale meu plus unu.
       
Rămân cu gura căscată. Voia ca eu, o fată simplă și împiedicată, să o însoțesc la un astfel de eveniment? A uitat ce am facut în prima zi? Nu cred că nu avea nici un iubit. O femeie atât de frumoasă și impunătoare ca ea. Poate atrage orice bărbat și să îl aibe la degetul ei într-o secundă.

- Sunteți sigură? O întreb cu mirare. Voiam să mă asigur câ nu e vreun test de-al ei.

- Foarte! În privirea ei nu se schimbă nimic. Era la fel de serioasă și mă privea la fel de atent.
       
- Atunci, sigur! Ce puteam spune? De refuzat nici nu se punea problema.

- Bravo! Vezi ce fată bună poți fii?! Pleacă spre scaunul ei dar văd, vag, cum ascunde un zâmbet vag pe buze. Era bucuroasă că merg?
       
Am acceptat deși în sinea mea eram în dubii. Oare ce fel de nuntă o să fie?!