Plăceri Nevinovate

Capitolul 8: "Nu am nevoie de dramă"

I have a thousand things to say to you and a thousand reasons not to.

           Au trecut trei zile de când sunt, oficial, asistenta doamnei Roberts, însă lucrurile nu sunt tocmai cum am crezut eu. De când am fost la nuntă, comportamentul ei față de mine s-a schimbat complet. Nu mă mai privește, abia dacă îmi vorbește, numai în interes de serviciu, și e mereu distantă și rece cu mine.
         
Christina pe care am văzut-o la nuntă e cu totul alta față de Christina de acum.
         
Nu am avut deloc ocazia să deschid subiectul ăsta și mai ales să o întreb ce am făcut la nuntă. După nu știu câte pahare de whiskey și șampanie, mi s-a rupt firul. Îmi aduc aminte de o Christina furioasă dar nu știu de ce.
         
Nici nu am avut un moment să stau cu ea, mai mult. De când am început de luni, m-a tot trimis în colo și în coace. Ba să duc sau să aduc documente, ba să îi cumpăr ceva sau să duc lucruri la spălătorie. Ceea ce e ciudat, că nu am ajuns la ea acasă și toate lucrurile erau de aici.
         
Acum eram la ea în birou și așteptam din clipă în clipă să mă trimită undeva. Dar nu o face. Era absorbită de ecranul calculatorului. Stătea mereu și completa dosare sau urmărea tendințele pe piață. Îmi aduc aminte că a zis ceva la un momentdat "Dacă vrei să fi bun trebuie să știi ce face concurența." Probabil de aceea era cea mai bună firmă din domeniu.
        
Să vă explic cu ce se ocupă. Am studiat puțin istoria companiei și când a fost deschisă, aparent de bunicul Christinei, aceasta a fost un magazin care vindea electronice. De cele mai proastă calitate aș putea adăuga. Bunicul ei nu era deranjat de treaba asta și îi plăcea ceea ce făcea, dar tatăl ei, Paul, a vrut mai mult. A fost la Oxford și a studiat ingineria în I.T. și după cibermetica, iar de la un magazin de electronice a ajuns să le producă chiar el. În scurt timp a ajuns cunoscut pe piața națională și a început să angajeze unii dintre cei mai buni ingineri și dezvoltatori în I.T. A ajuns să vândă plăci de bază pentru calculatoarele companiilor foarte cunoscute, și tot felul de alte componente, până s-a dezvoltat în multinaționala de azi, cu diferite filiale deschise prin toată Marea Britanie, dar și în alte țări. Pe lângă producerea  componetelor de computer, mai are și programe de developing, în gameing, programare, cercetare în robotică și multe altele. În prezent colaborează și cu armata pentru creerea de roboți militari.
         
Deci, ca să fac un rezumat, e o firmă dată naibii și
C

hristina are motive să fie o șefă bad ass, pentru că, în prezent ea conduce compania, tatăl ei fiind prea bătrân să o mai facă. Și ea o face la fel de bine.

 
 

         Completam niște formulare și din când în când mai trăgeam cu ochiul la ea știind că o enervează. Voiam să îi atrag cumva atenția dar nu reușeam. Îmi dreg puțin vocea însă nimic. O mai fac de încă câteva ori și reușesc să o distrag.
          
- Ce s-a întâmplat, domnișoara Wolf? Mă întreabă fără a-și ridica privirea din ecran.
          
- Am...am...o întrebare. Pot să v-o pun? Nu schițează nici un gest la jocul meu de cuvinte. Tasta neîntreruptă la blestematul ăla de computer, enervându-mă și pe mine. Tușesc ușor pentru a o face atentă pentru a nu știu câta oară.
          
- Zi, Ema! Deja se simțea în glasul ei că era puțin iritată de atitudinea mea.
         
- Umm...voiam să vă întreb dacă v-am supărat cu ceva sau  deranjat? Acum i-am atras atenția. Ridică privirea, clar deranjată, și mă aținteste cu ochii ei verzi ca smaraldul. "Uhhh! Are același efect asupra mea."
        
Înghit în sec când o privesc în ochi și inima începe să mi-o ia la trap. Era frustrant că încă mă face să simt așa, deși, în ultima perioadă, m-a tratat ca pe un nimeni.
        
- Trebuie să ai o părere prea bună despre tine ca să crezi că ești atât de importantă încât să mă deranjezi sau superi cu ceva. Rămân șocată. Cuvintele ei mă rănesc profund. Erau atât de aspre și sincere că simt cum inima mi se sfărâmă în milioane de bucățele. Sincer, continuă cu același ton superior, nici nu îmi pasă de tine mai mult de cât de orice alt angajat.
         
Cu asta mă pune la pământ. Era clar că, comportamentul ei de la nuntă a fost doar de fațadă. Și nici acolo nu a fost extraordinară.
         
- Doar... aaa... credeam că... după nuntă. "Mda! Tine-o tot așa Ema. Sigur a înțeles ce bolborosești."
         
- Nu știu ce ideea ti-ai făcut după nuntă. Te rog, completează formularele alea și poți pleca acasă.
- Dar... ! Încerc să protestez pentru că era prea devreme. Însă îmi face semn cu mâna să tac și să mă întorc la treabă. Nu mai zic nimic.
         
          În nici jumatate de oră termin toate foile. Era obositor și mă bucuram să fiu gata cu ele. Ridic privirea către Christina și tot acolo era, absorbită de calculator. Iau toate foile și i le pun pe birou.
         
- Eu am terminat. O privesc insistent așteptând să zică ceva. Nimic! Dacă nu mai aveți nevoie de mine, eu am să plec, cum mi-ați spus.
        
Îmi pun geanta pe umăr și mă îndrept către ușă. Mă uit înapoi în speranța că îmi va zice ceva, să mai stau, sau măcar să țipe la mine că nu am completat bine foile. Însă rămâne tăcută și indiferentă.
       
- Bună ziua, zic cu tristețe în glas și părăsesc încăperea.
       
După ce îmi iau la revedere de la roșcată, pornesc către ieșire. Îmi scot telefonul din buzunar să văd dacă m-a căutat cineva. Și surprinzator chiar s-a întâmplat.
        
Aveam trei mesaje de la Edward, unu de la o prietenă și unu de la un număr necunoscut?
       
"Hmmm!"
        
Deschid prima dată mesajul de la persoana necunoscută.
       

        Ema, dragă, dragă, Ema. Sunt tânărul misterios care a pus ochii pe tine la nuntă și ar vrea să te vadă. Dacă ești curioasă cine sunt, sună la acest număr necunoscut. Xoxo

        
Râd la mesajul primit și, curioasă, sun, deși bănuiam cine e.
         
- Bună ziua, tânără domniță. Văd că ti-am atras atenția dacă mă cauți.
         
- Phil! Spun cu amuzament în glas. Mare hoț mai ești. Aud râsete de partea cealată a liniei și asta mă face și pe mine să râd.
        
- Ahh...mi-ai stricat planul. Voiam să fiu misterios. Voia să pară că l-am supărat dar era și el amuzat de situație.
        
- Ehh...ce să-i faci. Sunt eu mai vigilentă.
        
- Și, domnișoara vigilentă, vrea să  iasă cu mine în oraș? Sunt în Londra la o convenție, pentru câteva zile și m-am gândit să ne cunoaștem mai bine.
       
- De unde ai numărul meu? Regret instant că l-am întrebat asta fără a-i da un raspuns direct.
       
- Ohoo... scurt și la obiect. Râde. Îl am de la James. Cum ai plecat fără să îți iei la revedere care, apropo, a fost foarte urât din partea ta, am zis să te caut.
       
- Ahh...ok! Păi, accept să ieșim. Pe la ce oră?
       
- Să zicem pe la șase jumate, atunci se termină seminarul.
     
  - Sigur! zic cu entuziasm.
       
- Perfect! Atunci ne vedem la ora aia. Trimite-mi adresa și vin sa te iau.
        
Ne luam la revedere și închid.
         
O întâlnire cu Phil. Sincer, nici nu mă mai gândisem la el de la nuntă. Îi trimit adresa și deschid restul mesajelor.
         
Mă uit și la mesajele lui Edward. Am început să vorbesc cu el de luni. L-am sunat și, spre surprinderea mea, și-a adus aminte de mine. Am ieșit cu el a doua zi și de atunci vorbim. Mă întreabă ce fac și dacă am planuri în seara asta. Îi răspund scurt că da, și bag telefonul în buzunar. Pe prietena mea o sun când ajung acasă.
           Ajung repede în stație să prind autobuzul. Mă uit la ceas și era puțin trecut de patru. " Super! Am suficient timp să mă pregătesc pentru întâlnire. Și nici nu îmi pasă prea mult de întâlnire cât vreau să beau."
Numai la asta îmi stătea gândul de luni. Voiam să uit de Christina și ce jocuri bolnave are ea în cap de vrea să mă zăpăcească și pe mine.