Plăceri Nevinovate

Capitolul 16: "Starea relației: Complicat"

And maybe it was paintfull because it mattered.

Stăteam în fața ușii și nu aveam curajul de a mă urnii către muncă. Știam că odată ieșită pe ușă eram în drum spre Christina.

Îmi iau inima în dinți și părăsesc apartamentul. Nu aveam chef de fețe triste așa că iau un taxi până la birou. Era mai liniștit și puteam să mă gândesc la tot.
"Sper să nu dau peste un taximetrist vorbăreț."

Ajunsă în fața ușilor de sticlă, sentimente amestecate încep să mă cuprindă. Trag aer în piept și intru.

Cu cât eram mai aproape cu atât inima îmi bătea mai tare și mai haotic.
"Ughhh... urăsc sentimentul ăsta."

Ies din lift în bine cunoscutul lobby de la intrarea biroului ei. O salut încet pe roșcată și ma duc la ușile imense din lemn.
"Trebuie să îmi aduc aminte cum o chema pe fata asta."

Cu ultimul curaj rămas, bat la ușa masivă.

- Intră! Era glasul care mă bântuia de când l-am auzit prima oară.

Apăs pe clanță și cu teamă, pătrund în încăpere. Era la biroul ei de sticlă cu ochii în ecranul luminos.

- B-bună ziua! Îmi las geanta de pe umăr și mă îndrept spre ea, încet.
- Bună! Zice și ridică capul din ecran. Îmi zâmbește larg și asta mă înmoaie instant.
"Doamne ia-mă!"

- Ia loc, te rog! Nu sta acolo. Face semn către scaunul din fața ei. Mă așez unde spune și scot agenda din ghiozda. Realizez că nu mai aveam nimic de terminat. Eram cu toate sarcinile la zi.

- Ummm... ai... aveți ceva pentru mine azi, domnă Roberts?

Aștept să răspundă însă în zadar. Tasta în continuare, din ce in ce mai furioasă.
" Am supărat-o acum?!"

- Domnă Roberts! Zic, de data asta mai tare și apasat.

Faptul că mă ignora nu ajuta la nimic. Nu aș fi vrut să fac asta dar era singurul mod de a-i atrage atenția.
- Christina!!! Țip, destul de tare, pentru a o face atentă.

Ridică privirea și mă privește fix cu uimire în ochi.
- S-scuze! Zic jenată, știind că nu am procedat corect să țip la ea.

- Ce vrei, Ema? Mă întreabă, cu o urmă de iritare în glas.
- Umm... voiam să știu... dacă...
- Poți să nu te mai bâlbâi și să zici ce vrei?

Nu mai suportam să mă ascund după deget. Și faptul că mă comportam cu ea ca și când abia am cunoscut-o mă făcea să par slabă. Trebuia să îi arăt că nu e așa și că am un cuvânt de zis.

- Vreau să nu mă mai ignori și să vorbim. Trebuie să rezolvăm situația asta pentru că eu nu o să mai vin aici dacă mă vei trata la fel.

Cuvintele mele au luat-o prin surprindere dar i-au și atras atenția.

- C-cum îți permiți? Se simțea un ușor tremurat în vocea ei. "Tocmai am intimidat-o. Pe doamna Christina Roberts? "

- Îmi permit! Pentru că te joci cu mine și m-am săturat. De ce mă mai ți aici daca nici măcar nu ai nevoie de mine? "Wow! De unde atâta curaj?!"