Plăceri Nevinovate

Capitolul 2: "Cam nedrept târgul ăsta"

I think you are kinda weird, but you're super cute.

Încercam să țin pasul cu el. El, nu știu cine era, dar îl urmăream. Era înalt și bine construit. Nu foarte musculos dar atletic. Se vedea că ținea la silueta lui și făcea sport. Spre deosebire de mine. Era îmbrăcat bine, cu pantaloni de stofă bleumarin care se terminau deasupra gleznelor, cămașă albă și sacou gri pe deasupra, în stil englezesc. Toată ținuta era asortată cu pantofi și curea maro. Se purta bine și îngrijit. "Frumos!"

Se oprește brusc în fața mea de aproape intru în el.
- Aici! Se dă la o parte și îmi arată o ușă de lift. Urci la etajul 10 și intrii. Eu o sa plec să duc mizeria pe care ai făcut-o la spălătorie. Se întoarce și pleacă fără a mai zice nimic. "Nepoliticos totuși."

Fac cum mi-a zis și intru în lift. Erau doar 5 butoane pe lateral. Etajul la care eram, etajul 10, cele de închis-deschis ușile și butonul de urgență. Ciudat!

Apăs pe butonul cu 10 și ușile se închid. Aștept liniștită ca liftul să ajungă la destinație. Dingul mă anunță că am ajuns și cum se deschid ușile, ies din el. Mă uit în jurul meu și pe partea dreaptă erau geamuri imense, cât peretele, iar pe partea stângă canapele și tablouri. Era un hol destul de mare și lung.

Avansez puțin sceptică de locul unde mă aflu. Nu cunoșteam mai deloc clădirea în care mă aflam, dar aici parcă totul era diferit.

Ajung într-o încăpere cu ferestre la fel de mari și plină de flori, iar în stânga mea se afla un birou cu o tânără în spatele lui. Mă apropii de tânăra care era preocupată să tasteze ceva la laptop.

-Bu..buu...nă ziua! Ma numesc Ema Wolf. Mi s-a zis să vin aici.

Femeia ridică ochii din ecran și se uită zâmbind la mine. Bărbatul de dinainte ar putea lua niște lecții.

- Sigur! Pe aici vă rog. Se ridică și îmi face un gest cu mâna, semn să o urmez. Merg în spatele ei timidă, neștiind încotro mă îndrept.

Ne oprim în fața unor uși imense, negre, care par ar fi rupte de realitate. Cine și-ar pune asemenea uși la intrare?

Femeia deschide ușa și îmi face semn să intru. Pășesc un pic nesigură și rămân copleșită de ceea ce mi se afișează în fața ochilor. Un birou cum numai în filme vezi. Mare, spațios, cu o vedere răpitoare către centrul orașului. În fața ferestrelor imense se afla un birou parcă prea mic pentru camera în care se afla.
Tresalt când aud ușa închizându-se în spatele meu.

- Și acum ce? Mă întreb cu voce tare.

- Ai putea să îți ceri scuze cum se cuvine?! Glasul care vine de nicăieri, mă sperie și mai tare. Din spatele meu apare ea, cea de mai devreme din lift. Era schimbată total de haine. Ehh...normal, doar am murdărit-o din cap până în picioare. Purta un alt costum, de data asta crem cu cămașă verde închis și avea in picioare o pereche de sttileto roșii. Ridic privirea și îi privesc formele apetisante. "Doamne, la ce mă gândesc? Totuși, trebuie să recunosc că arată bine." Avea părul lăsat pe spate în bucle aurii ce îi mângâiau spatele. Rămân hipnotizată de frumusețea ei.

- Nu aud nimic. Spunea ea, cu plictiseală în glas. Când se întoarce cu fața la mine și mă priveste fix cu ochii ei verzi, mă blochez.

-Nu aud nimic! Era tare nerăbdatoare

- Umm...îmi...pare rău că v-am... ehh... murdarit?! Cât de penibilă pot fi.

- Mă întrebi? Zice cu glas amuzat. Se vedea, însă, că era deranjată de mine. Dau să mai deschid gura pentru a zice ceva potrivit, însă mă închide imediat.

- Nu am timp de prostiile astea. Nu te-am chemat aici pentru asta. Se sprijină de marginea biroului și mă privește din cap până în picioare. Mă simțeam stânjenită, mai ales că nu mă comparam cu ea nici unu la sută. Ea arăta ca un fotomodel scos din revistă și eu ca un hobbit. "Hehe! Da! Îmi plac filmele fantasy și sc-fi. Sunt o tocilară."

-Te rog, nu mai sta acolo de parcă ești pedepsită și vino și ia loc pe fotoliu. Îmi face semn să mă așez pe fotoliu din fața ei. Doamne cât de penibilă eram și ea avea grijă să fiu conștientă de asta.

Mă așez stănjenită și mă afund, de rușine, în el.
-Doamne cât de amuzantă poți fi. Zice bufnind în hohote de râs. Ești ca un pui de căprioară speriat. Stai liniștită că nu mușc. Îmi zice zâmbind și ma mângâie pe cap. Doar dacă mă rogi o fac.
"Ceee?" Bine înțeles că nu am avut curajul să întreb cu voce tate.

- Acum, de ce te-am chemat aici. O să te iert pentru evenimentul din lift, dacă o să fii pentru o lună asistenta mea personală.
Simțeam că acum e momentul să zic și eu ceva.

- Dar...! Și... atât. Nu îmi găseam deloc curajul în fața acestei femei.

- Dar... ce? Știi că dețin această companie și te pot exclude oricând din intership, nu? Dă-mi voie să mă prezit. Mă numesc Christina Roberts. Fiica lui Robb Paul Roberts și fondatorul acestui concept.
Când aud asta, rămân cu gura căscată. Ea?! Ea e cea care deține multinaționala? Trebuie să fie o glumă.

- Închide gura să nu îți intre o muscă. Nu că aș avea așa ceva aici. Deci, târgul ăsta nu e de discutat. James, asistentul meu, care te-a îndrumat până aici, se însoară peste o săptămână și va trebui să plece în luna de miere după. Și ca o șefă bună ce sunt, îi dau voie o lună, plus, l-am invitat să se ducă la casa mea de pe plajă în Maldive.

"Maldive?!" Cine e femeia asta? Am venit pentru a îmi face orele de intership să pot termina anul întâi la facultate și acum am ajuns în fața celei care deține compania și are și o casă în Maldive? Ok! Ok!
Calmează-te, Ema. O să fie bine.

- Mă bucur pentru el. Dar... ce fac cu intershipul?

- De asta deja m-am ocupat. Orele îți vor fi luate în continuare în considerare. Acum...dacă nu îmi satisfaci toate cerințele, s-ar putea să tăiem din ele.
Toate cerințele? Sună cam solicitant.

- Dar nu am experiență în domeniu. Ce trebuie să fac?

- Ohh! Drăguță! Nu trebuie să îți faci griji pentru asta. O să mă asigur ca vei fi pregătită peste o săptămână când va pleca James. Până atunci, o să te instruiască el.