Cinci dorințe înainte să mor FINALIZATĂ

- asthon -

Asthon. 

Cand tatuajul despre care habar nu aveam a fost gata si ea a coborat despre acel pat, mi-a aratat incheietura. La inceput, nu mi-a venit sa cred. A fost... un soc total. Inima a inceput sa-mi bata de doua ori mai tare si un zambet imi aparu pe fata, facandu-ma sa o privesc cum n-am mai privit niciodata o fata pana acum. Admiratie. Iubire. Adoratie.

Pe incheietura mainii drepte avea tatuat numele meu. Asthon.

Ea ma privea zambind, cu o usoara sclipire in ochi. Avea lacrimi in acei ochi albastri, atat de frumosi. Fara sa-mi dau seama de actiunile mele, am strans-o puternic in brate. Ca si cum era ultima data cand o voi vedea, ca si cum acum era langa mine, iar in urmatorea clipa putea sa nu mai fie.

Nu voiam sa o pierd. Voiam ca acest moment sa nu se mai termine.

Mainile ei fine se jucau acum in parul meu, ingropandu-si fata in pieptul meu pentru ca eram cu mult mai inalt ca ea. Ii puteam simti lacrimile umede pe tricoul meu si i-am mangaiat incet parul.

Acel par atat de matasos si frumos.

" Asthon?" Rupse intr-un final tacerea.

" Da?" Am intrebat, indepartand-o incet de mine ca sa o pot privi in acei ochi atat de frumosi.

" Ai doar cinci petale. Cine sunt?" Era intradevar o fata curioasa, cum imi recunoscuse.

" Vezi prima petala? Cea care are o picatura de apa pe ea, ca si cum noaptea trecuta ploase?" Am intrebat aratandu-i cu degetul petala lalelei. Ea aproba incet din cap si ma privi nerabdatoare.

" Ei bine, ea o reprezinta pe mama, iar picatura de apa este defapt lacrima mamei." Privirea i se induiosa, mangaindu-ma tandru pe umar. Ii puteam simti pielea fina chiar si prin materialul tricoului.

" Iar cea de a doua?" Ma intreba, dorind sa stie in continuare ce semnificau toate petalele.

" A doua este tata. Cea care o sustine pe a treia. A treia este fratele meu care a murit acum cinci ani in urma unui accident de masina. Tata a fost cel mai afectat de moartea lui." Nu ii povestisem niciodata despre asta pentru ca era un subiect sensibil pentru mine.

" Imi pare rau. Mi-as fi dorit sa-l fi cunoscut." Continua sa-mi mangaie umarul cu induiosare.

" Si eu." Am spus, zambind slab.

" Dar a patra petala? Cine este?" Oh.

" A patra este bunica mea. A murit in accident impreuna cu bunicul meu si fratele meu." Voiam ca discutia despre asta sa se termine aici.

" Oh. Nu este nevoie sa-mi spui cine semnifica cea de a cincea petala pentru ca stiu ca este bunicul tau. Discutia poate lua sfarsit aici, pot sa observ cat de mult te afecteaza." Vorbea sincer asa ca am aprobat, lasand-o sa ma imbratiseze pentru a doua oara pe ziua de azi.