Cinci dorințe înainte să mor FINALIZATĂ

- jessica -

Jessica.

Inca imi puteam aminti cat de fericit fusese cand i-am aratat tatuajul. Acel zambet stralucitor, plin de admiratie si de compatimire. Nu stiu ce fusese in capul meu sa-mi fac acel tatuaj. Voiam sa se simta special, iubit, adorat, asa cum ar merita orice om sa se simta, dar asta era ceva diferit. El era diferit de restul prin simplele vorbe, fapte si simplele zambete pe care mi le daruia de fiecare data. Mi-as fi dorit sa fie altfel, sa nu fie aceasta boala, sa nu-l pierd.

M-am rostogolit pe burta, luandu-mi telefonul de pe noptiera care era la o mica distanta de patul meu. Primisem un mesaj asa ca l-am deschis imediat incantata.

" Buna Jessica. Cum nu ai vazut nici o mica parte din acest oras si imprejurimile superbe pe care le are, ma gandeam ca in aceasta seara vei fi de acord sa facem un picnic nocturn, pe nisipul fierbinte al plajei. Daca esti de acord, te astept in fata casei tale la 19. Cu iubire si drag, Asthon."

Am strans telefonul la piept, ca si cum ar fi fost ceva special si de neinlocuit. Un zambet involuntar mi se intipari pe fata si simteam ca imi voi lua zborul. Stomacul parca mi-o lua razna si am privit spre ceasul de pe perete care indica ca este 18:30, ceea ce insemna ca trebuia sa fiu gata intr-un timp atat de scurt.

Asa ca dupa ce am facut un dus de cinci minute, mi-am intins parul si mi-am conturat pleoapele, am imbracat rochia pana la genunchi vaporoasa, cu floricele de tot soiul. Nu era prea decoltata, deci era perfect. Imi displacea total sa port rochii, dar era ceva special asa ca voi face un mic efort pentru seara asta. Desi la inceput mi-au displacut total sandalele simple, negre, cumparate impreuna cu mama acum mi se parea ca mergeau perfect cu tinuta simpla si machiajul, cu putin tus negru si luciu de buze ce imi faceau buzele mult mai mari, dar in acelasi timp senzuale.

Nu stiam ce consta dorinta lui in aceasta zi, dar presupuneam ca era special de a decis sa luam un picnic nocturn.

Dupa ce mi-am luat la revedere de la mama si tatal meu am coborat scarile, deschizand usa de la intrare si gasindu-l acolo, exact la ora pe care o impuse. Ca de obicei, atat de simplu si in acelasi timp atat de increzator de sine. Ma uimea puterea lui. Desi este constient ca in orice clipa a zilei poate muri, este atat de puternic incat lupta cu boala fara sa se gandeasca o secunda la ce se poate intampla.

" Mergem?" Ma intrerupse din ganduri vocea lui barbateasca.

" Da, mergem." Am aprobat, urmandu-l.