Am rămas la hanul ei peste noapte. Adevarul e ca nu mai era nimic liber și nici prea multe posobilități nu aveam.
Nu am putut dormi. M-am gândit doar la Ema și la brațele ticălosului ăluia care o îmbrățișau. Nici nu vreau să știu de sex. Gândul la ea cu bărbatul ăla îmi provoacă greață.
După ce mă pregătesc și termin a mă îmbrăca, cobor în cafenea pentru a lua micul-de-june. Atmosfera era una călduroasă și îmbătătoare. Păcat că nu îmi aducea nici o bucurie. Nimic nu mergea în viața mea cum îmi doream.
Cafeneaua era plină. Diferiți oameni împânzeau încăperea mică. Mă duc către o masă aproape de fereastra și mă așez pentru a mă uita pe meniu. Nu era foarte variat cel de mâncare, însă cel de cafea era plin cu fel și fel de combinații de care nu am mai auzit.
Mă hotărăsc asupra mâncării și băuturii și astept ospătarul să vină. De mine se apropie același bărbat de aseară, cu zâmbetul lui grețos.
- Bună dimineața! Îmi zice zâmbind într-una.
- Bună! Zic ca să nu par nepoliticoasă deși voiam să îi trag una de să îi sară toti dinții. Poate așa nu mai rânjește.
- Christina, nu? Întreabă și arată cu degetul spre mine.
- Da! Zic cu tonul prea ridicat.
- Super! Cu ce te pot servi? Întreabă entuziasmat și își scoate carnețelul.
- Un mic-de-june englezesc și, deschid iar meniul pentru a vedea exact cum se numește băutura, cafea aromată cu scorțișoară și măr copt.
- Excelent! Încheie comanda și îmi ia meniul. Cafeaua asta e preferata Emei. Sigur o să îți placă.
Mă abțin să nu urlu din cauza remarcii lui. Simțeam cum pulsul îmi crește de furie. Tipul ăsta știa despre Ema mai multe de cât mine.
Îmi scot telefonul să îmi verific email-urile până îmi venea comanda. Nu aveam mai nimic important pentru că lumea era deja în vacanță. Numai investitorii cu care trebuia să mă întâlnesc ieri mi-au trimis email cu oferta lor. I-am anunțat aseara că nu mai ajung în Londra și cum se deblochează drumurile mă duc înapoi spre acasă.
Termin de studiat oferta exact când îmi este adusă comanda. Abia așteptam să vad cum e cafeaua preferată a Emei.
- Mulțumesc, îi zic lui Henry. Apropo, îl opresc chiar înainte să părăsescă masa. Unde este Ema?
- Ema s-a dus până în oraș pentru a aduce produsele de patiserie proaspete. Cu zăpada asta se mișcă greu.
Mă uit la el încruntată. De ce a lăsat-o sa se ducă ea.
- De ce nu te-ai dus tu, dat fiind drumurile?
- Pentru că nu am carnet de șofer.
Ce fel de bărbat nu are carnet de șofer în zilele astea? Tipul ăsta era din ce în ce mai enervant.
- Șii... îl întrerup iar. Cum te-ai cunoscut cu Ema?
Întrebare îl ia prin surprindere și-l văd cum se schimbă la față. Am atins o coardă sensibilă?
Părea că încearcă să își găseasca cuvintele potrivite pentru a-mi răspunde.
- Deci... zic nerăbdătoare.
- Ăăă... aici ne-am cunoscut. Am intrat într-o zi în cafeneaua asta micuță și m-am îndrăgostit de ea.
Felul cum spunea asta mă facea să cred că minte. Era ceva ciudat în atitudinea lui și se fâstâcea prea mult pentru un om care era îndrăgostit de o femeie. Și nu orice femeie. Vorbeam de Ema aici. Cea mai minunată, frumoasă, bună, blândă și altruistă ființă pe care am cunoscut-o.
