Capitolul 17: "At fin, at last!"

713 44 7
                                    

Ziua mult așteptată a venit mai repede decât mă așteptam și aveam emoții de simțeam că îmi ies din piele. Eram încă în camera pentru pregătit. Puneam ultimile accesorii. Ema cred că deja mă aștepta.

Întimp ce eu mi-am ales o roche de mireasă lungă și mulată pe corp, pentru a scoate eleganța care mă reprezintă, Ema zicea că mă va surprinde cu ținuta. Mă întreb ce o fi?

O bătaie ușoară în ușă mă face să tresar și când mă întorc, o văd pe mama intrând pe ușă. Se apropie de mine cu ochii înlăcrimați și mă sărută pe obraz cu grijă să nu șifoneze rochea.

- Ce frumoasă ești, fata mea! Zice cu un zămbet larg și lumină în ochi.

- Mulțumesc, mama!

- Hai, că ceremonia trebuie să înceapă. Toată lumea așteaptă. Tatăl tău nu mai poate de nerăbdare.

- Mama, zic ușor și cu reținere continui, ești sigură că ești de acord cu asta? Eu, măritându-mă cu o femeie?

Pentru câteva secunde se lăsă liniștea. Părea că se gândește la un răspuns potrivit.

- Vino, zice și ne așezăm pe canapeaua din colțul camerei. Până la vârsta mea am trecut prin multe suișuri și coborășuri. L-am rănit pe tatăl tău foarte tare când l-am înșelat cu alt bărbat, dar el tot m-a acceptat înapoi cu copilul altuia. Știi de ce?

Dau din cap neștiutoare.

- Pentru că mă iubește. Șiii.... a avut și tatăl tău parte de aventurile lui în timpul căsniciei noastre.

Plec capul jos puțin dezamăgită de ce aud dar și fericită pentru părinții mei că s-au regăsit și se iubesc.

- Cănd te-am văzut prima dată cu George, continuă să îmi povestească, am simțit că ceva e înneregulă. Îmi părea pur și simplu dubioasă atitudinea lui și tu era aburită de ea. Nu am vrut să îți stric fantezia și am zis că o să îți trecă, dar nu a fost așa și te-ai măritat cu el. Aș fi vrut să te opresc atunci și îmi pare rău că nu am făcut-o. Însă, acum, când văd cât de fericită ești și mai ales cât de îndrăgostită e fata aia de afară care te așteaptă cu nerăbdare, de tine, nu pot decât să fiu fericită. Nu contează că e bărbat sau femeie, contează că îmi face copilul fericit și mai ales să îl iubească.

Cuvintele ei îmi umple ochii de lacrimii. O îmbrățișez puternic, mulțumindu în șoaptă că e o mama atât de minunată.

Încheiem momentul sentimental pentru că eram deja în întârziere. Ieșim din cameră și tata deja mă aștepta la intrarea în capelă.

- Ești pregătită, fata mea? Îl iau de braț și îi sărut obrazul.

- Ca niciodată! Răspund cu hotărâre.

Deschide ușa și în fața noastră se ivește încăperea plină de oameni, iar la capătul ei, Ema stătea într-un costum foarte elegant care îi stătea perfect, în fața mea.

Mă apropii încet de ea și simțeam cum pulsul creștea cu fiecare pas pe care îl făceam. O văd mai bine și îmi dau seama că avea lacrimi în ochi. Era la fel de emoționată ca și mine.

Într-un final eram față în față și, cu grijă, tata îmi sărută mâna și mi-o pune în cea a Emei.

- Să ai grijă de ea, îi șoptește.

- Cu totă ființa mea, spune Ema.

- Nu credeam că voi apuca ziua asta cu tine, îi șoptesc Emei pentru ca nimeni să nu audă. Te iubesc!

Până să răspundă și ea, cel care oficializează cununia apare și începe să citească din carte.

Totul era perfect și asta mă face să explodez de fericire. Nu mai auzeam nimic înjur. Doar pe Ema o vedeam și de acum în colo o voi vedea pentru tot restul vieții.

---

Ceremonia se încheie și sfârșim în grădină pentru petrecere. Am făcut ca Ema să aibă parte de decorul pe care și l-a dorit și de nunta visurilor ei.

Totul era alb, plin de lumini și flori care atârnau de copacii din grădină, cu arcadă albă la intrare. Era de vis!

Mă uit în mulțime după Ema dar nu o vedeam. Analizez puțin momentul și mă gândesc când am luat-o cu mine la nuntă la James. Pot zice că a fost prima noastră întâlnire și la final am avut și primul sărut.

- Heii! Uite-o și pe mireasă. Glasul lui Phil mă scoate din gânduri și îmi întorc privirea către el.

- Hei, frățioare! Îl îmbrățișez după care mă uit la el. Nu arătăm noi elegant?

- Nu trebuie? Nu e ca și cum sora mea se căsătorește prea des.

Îi trag o palmă peste umăr.

- Auch!

- Nu te mai plânge ca o fetiță. Ai văzut-o pe Ema? Nu dau de ea.

- Era cu părinții ei lângă bar. Hai! Te duc eu la ea.

Ne facem loc printre invitați și găsim locul unde se ascundea Ema.

- Aici era soția mea. Mă duc la ea și o îmbrățisez sărutând-o apăsat. Te-am căutat peste tot. Era singură, părinții ei probabil amestecându-se prin mulțime.

- Și m-ai găsit.

- Noroc cu tipul ăsta, arăt spre Phil care își umplea gura cu prăjituri.

Si eu și Ema ne uităm la el și izbucnim în hohote de râs.

- Ce? Zice cu gura plină.

- Stai că ai ceva aici. Mă apropii de el și cu un șervețel  îi șterg toată fața.

- Ești rea, știi asta? Zice Phil îmbufnat și plecă de lângă noi.

Mă uita dinou la Ema și râdem.

O apuc de talie și o apropii de mine. Îmi bag capul în gâtul ei și încep să inhalez mirosul ei intoxicant.

- Hai să plecăm de aici. Ai noștrii pot să încheie petrecerea. Vreau să fi numai a mea de acum.

Nu mă așteptam, dar mă apucă de gât și mă sărută apăsat apoi se retrage și mă privește cu ochi plini de dorintă.

- Hai, doamna Roberts-Wolf.

- Mmm... îmi place cum sună, doamna Wolf-Roberts.

- De acum o să fiu numai a ta. Te iubesc, Christina și nimic nu v-a schimba asta.
- Și eu te iubesc, Ema!

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Nov 29, 2019 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Plăceri Nevinovate - Suflete ReuniteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum