Fratelui meu îi place să facă feste pentru că, în loc să mergem la un restaurant, a oprit în fața casei părinților mei.
- Phil, ce e asta?
Ridică din umeri de parcă nu știa la ce mă refer.
- Nu vreau să mă vadă Paul așa.
- Am crezut că o să fie bine pentru tine. Plus, arată cu mâna spre geam, mama vrea să te vadă. Întorc privirea și o văd cum statea în pragul ușii nerăbdătoare să ies din mașină.
Coborâm și Ema din spate vine direct la mine și mă îmbrățișează. Se apropie cu gura de urechea mea și îi simt respirația pe piele. Simt cum mi se înmoaie picioarele la contactul mult prea subit. Până să reacționez, o aud șoptind:
- Mi-a fost dor de tine! Mă sărută ușor pe obraz și se retrage cu un zâmbet imens pe față. Zâmbesc și eu, însă nu prea convingător. Încă nu înțelegeam ce se înâmplă.
Din spate aud o tuse insistentă.
- Dacă ați terminat cu sentimentalismele, zice Phil aproape de mine, mama așteaptă.
Oftez lung și îl împing de lângă mine.
Toți trei mergem către ușa care era deschisă, părinții mei așteptând nerăbdători în prag.
Îmi era rușine să îi privesc. Amândoi știau în ce situație sunt și nu puteam să mă împac cu faptul că i-am dezamăgit dinou.
- Bună mamă! Mă întorc stânjenită și zâmbesc. Tată!
Mama, fără un cuvânt, mă îmbrățișează și îmi sărută fruntea.
- Nu ești supărată pe mine? Întreb uimită de reacția ei.
- De ce aș fi? Zâmbește la mine călduros, mângâindu-mi ușor obrazul.
- Pai, băutura... și... aaa... Nu înțeleg. Când ai venit la mine erai supărata.
- Normal! Dar am aflat între timp povestea. Se uită către Ema si zămbește compătimitor.
- Îmi pare rău draga mea. Ema vine spre mama și o îmbrățișează. Au ajuns părinții tăi cu bine în Elveția?
- Stai, ce? Rămân cu gura căscată.
- I-am propus Emei, pentru ca George să nu știe unde este familia lui, să îi trimitem la cabana noastră de ski din Elveția. Vorbește și tata într-un final.
- Voi aveți cabană de ski în Elveția?
- Da! Am luat-o acum o lună. Urma să îți spunem. Dar e un lucru bun, nu? Zâmbește mama inocent.
- Mda... dar... Phil își pune repede mâna în jurul umerilor mei.
- Haideți să mâncăm. Putem discuta despre toate astea la un pahar de vin bun. Rânjește! Și suc. Râde.
Îmi dau ochii peste cap și intru în casă.
- Paul! Imediat îmi strig baiatul cum intru.
- Este la vecinul de peste drum.
- Aha! Bine. O să îl sun.
Nu apuc să scot telefonul că aud ușa de la intrare și îl vad pe Paul intrând. Imediat mă duc la el să îl îmbrățișez.
- Puiu' lu' mama! Îi zic. Începe să se zbată pentru a se elibera din strânsoarea mea.
- Mamaaa... îi dau drumul și încep să râd.
- Scuze, amice. Mi-a foat dor de tine.
- Hai să mâncăm, zice mama și ne face semn să ne așezăm la masă.
