Written In The Scars

12. Te minte frumos

- Sam, mă duc până la baie, apoi plecăm. Nu cred că vrei să o faci pe mama să te aștepte!

- Doamne ferește!

Între timp, Jack urcase cu Madison într-o cameră, probabil își dăduse idiotul seama că era mult prea dubios să se călărească în fața mea. Măcar atât sa realizeze imbecilul.

Mă holbam de aproximativ 10 minute în oglindă și îmi repetam să respir, în timp ce mă făceam cu cremă pe rănile recente.
În mintea mea reveneau frânturi de amintiri de când obișnuiam să mă cert cu Jack, de când îmi zicea că nu sunt de ajuns.
Nici nu mi-am dat seama când ușa băii s-a deschis și a intrat tocmai el.

- Ce naiba, Jack? Nu te-a învățat Lily sa bați la ușă?!
Lily era mama lui.

- Scuze, nu am vrut...
Cred că era prima dată când îl vedeam pe Jack atât de calm... Mai degrabă secătuit de puteri. De parcă cineva i-ar fi rănit sufletul într-o manieră oribilă și nu mai avea puterea să lupte.

Adică așa cum a făcut el cu tine?

- E...ok.
Imi iau rapid crema și intenționez să ies din baie, însă mă prinde delicat de mână după care închide ușa.
Încep să mă agit iar inima o ia la goană. Îmi era frică de el, dar în același timp simțeam că nu îmi va face rău.

Știu că tot ceea ce spun nu are niciun sens...

- Jack, ce fa-

- Îmi pare rău.
Am rămas mută, intrând în soc de o mie de ori. Își cerea scuze de la mine și chiar părea real, chiar părea să regrete. Nu voiam sa îl cred. Nu voiam sa cred că el chiar regretă, pentru asta însemna să îl iert.

- Pentru ce anume?
Plănuiam să fac pe nepăsătoarea și să fiu al dracului, deși picioarele îmi tremurau ca o gelatină.

Îmi mângâie rănile cu degetul după care plaseaza un sărut pe cicatrici. Buzele lui lasă urme fierbinți pe incheietura mea și nu știu cum să reacționez.

- Îmi pare rău pentru că ți-am făcut asta... Pentru ce am zis noaptea trecută. Nu am vrut să-

- Jack, dacă nu voiai sa o spui nu o spuneai. Știm amândoi că atunci când ești beat spui adevărul.

- Mia...
Îmi șoptește numele... Simt că voi ceda în curând dacă nu plec de lângă el. Dar pentru prima dată în mulți ani nu vreau să plec de lângă el.

Ce naiba am?

- Crezi că dacă mă închizi în baie și te prefaci că regreți o să fiu gata vindecată?

- Aș vrea să fie atât de ușor... Dar știu că nu te pot repara. Cel puțin nu azi. Dar nu o sa încetez vreodată să încerc.

Ala a fost momentul în care inima mea a cedat. Ultima lui propoziție m-a convins că el chiar regretă.

Te minte frumos, Mia.

- Ai face bine să te întorci la Madison.
M-am întors cu spatele dar pentru a doua oară m-a oprit.
Și-a pus ferm mâna pe talia mea trăgând-mă înapoi. Spatele îmi era lipit de pieptul său ... Își ținea mâna sub sânii mei iar eu uitasem să respir.

- Jack...
Voiam să zic sa ma lase, dar nu puteam.
Creierul meu încetase să mai funcționeze iar înăuntrul meu se purta o luptă, îl urăști sau îl iubești?

Am tresărit când și-a afundat fața în parul meu și a inspirat ca și cum avea nevoie de gura asta de aer mai mult decât orice pe lumea asta. Ca și cum ar avea nevoie de mirosul meu.

- Mereu vei fi a mea, Mia...
A fost ultimul lucru pe care mi l-a spus înainte sa ies din baie.

- Sam! Plecăm! Acum, mișcă-ți fundul!

Mă apropii de Skate și îl îmbrățișez. Vrea sa spună ceva dar se oprește când îl vede și pe Jack ieșind din baie.

- Ești bine?
Încuviințez.

- S-a certat cu Madison adineauri.
Continuă el cu o propoziție care mă face să mă simt mult mai bine. Zâmbesc involuntar știind că și eu m-am certat cu el de atâtea ori din cauza ei. Karma e nenororcită.

- Era și timpul să vii odată, Sam!
Zic, ignorând spusele lui Skate, chiar dacă în mintea mea mă gândeam în continuare la Jack.

- Apropo, Mia... Vii cu noi de Crăciun?

- Skate...atâta timp cât Jack e prin preajma nu prea-

- De parcă mi-ar păsa de tine. Îți dai prea multă importanță.
Îl aud pe brunet comentând din spatele lui Skate și mă enervez în secunda următoare.

Omul ăsta e bipolar jur.

- Taci, Jack! De ce nu pleci odată din orașul ăsta?

- Ca să îți distrug ție viata de târfă.

Până aici! L-am împins pe Skate la o parte și am sărit ca o descreierată peste Jack. Deși era mult mai înalt și puternic decât mine am fost în stare să ii dau un pumn, asta înainte ca el să mă prindă de păr și să mă arunce peste masa de sticlă.

- Wooooa, frate, ești tâmpit???
Sam s-a aplecat rapid să mă ridice dintre cioburi iar Madison îl mângâia pe Jack pe față. În rațiunea mea, m-aș ridica și i-aș da și ei un pumn.

- Jack, pleacă dracului de aici.
Brunetul clocotea de furie, însă a ascultat ce a zis Skate și a ieșit ca o furtună din casă.

Ce mama naibii era cu omul ăsta? Avea mare nevoie de o vizita la psihiatrie.

- Mia, ești bine?
Nu. Nu-s al naibii bine ...
Cuvintele păreau că mi-ar fi pierit... Ce puteam să mai zic după o asemenea scenă...

- Sângerezi, trebuie să chemam o ambulanță.

- Mai bine poliția, că eu îl omor în noaptea asta-

Am vrut să spun mai multe însă rana din lateral îmi provoca durere la fiecare respirație. Nu e de mirare, aveam un ciob înfipt în carne.

- Sam, du-mă acasă, o să mă panseze mama.