Written In The Scars

13. Sunt pregătită

- Mia, ce s-a întâmplat???

Calmeaz-o pe mama, dacă poți.

Gesticula nervoasă și speriată de vreo 20 minute de când am intrat în casă. Sam era și el dezorientat, aștepta să vadă ce spun eu, ca să îmi susțină vorbele. Încercam să îmi stăpânesc lacrimile însă de data asta era mult mai dificil.

- Mama, calmează-

- Nu-mi spune să mă calmez!

- E-n regulă, am căzut în casa lui Skate și s-a spart masa.

- Mia...
Răsuflă puțin mai calm după care începe să mă paseze.
Am mințit-o. Din nou.
Iar ea știa.

În tot acest timp, Sam mă tinea de mână. Mama tăcea. Eu încă eram în șoc, îl credeam pe Jack în stare de multe lucruri însă azi a întrecut orice măsură. Dacă și după asta mai simțeam ceva pentru el, chiar eram handicapată.

Ține minte asta...

*

Mi s-a rupt filmul după ce am ajuns în camera mea însă la un moment dat am fost trezită de doua voci care se certau la parter. Mama și Sam.

- Ți-am lăsat-o în grijă!! Nici atât nu ai putut face.

- Îmi pare rău! S-a intampl-

- Taci, Sammy... De data asta e grav... Nu voi lăsa lucrurile așa... Iar ea continuă să mintă...

- Îl iubește, Clara...

- Sam! Nu pot să îmi văd fiica distrugând-se încontinuu din cauza lui.

- Știu... O să ii bag mințile în cap. Promit că nu se va mai atinge de ea.

- Fie cum spui tu.

Știam că mama nu e proastă sau naivă. Mereu și-a dat seama, ori de câte ori Jack m-a rănit, fie verbal fie fizic.

Momentan eram pierdută. Nu aveam habar ce se va întâmpla în continuare, ce voi face, însă știam că trebuie să îl urăsc pe Jack. Reușisem până să apară din nou în viața mea. Însă acum era diferit.

Omul e bipolar...

Într-o secunda își cere iertare iar în cealaltă dă cu mine de pământ. Cu ce i-am greșit eu? Nu s-a mai comportat așa cu nicio fată, ce să mai zic cu scumpa lui Madison pe care o compara cu o prințesă. Fata aia... Aștept momentul în care îmi voi baga mâna în capul ei și îi voi smulge extensiile alea ieftine. Atunci mă voi simți mai bine.

Peste câteva zile era Crăciunul... Cea mai frumoasă zi din an, iar eu acceptasem să o petrec cu Jack, neoficial. Mereu am vrut să vina o vreme când să fim unul în preajma celuilalt și să fiu în stare să îl ignor, să nu îmi pese că există în universul ăsta tâmpit care își bate joc de mine. Sper că de data asta voi reuși. Va fi ultima dată când mă va vedea. Chiar dacă asta însemna să mă mut din nou. Să o iau de la 0 pentru a doua oară. Tot din cauza lui.

**

Împodobirea bradului era clar activitatea mea preferată. Mai ales că era și mama acasă. Mereu iubisem asta, să împodobesc bradul, casa, să nu mai spun de obsesia mea pentru luminițele de Crăciun.

- Sam, pune ăsta sus!
Îi ordon blondului arătând spre vârful de brad plin de sclipici.

- Haide, pune-l tu.
Mă așez pe umerii lui și aranjez frumos vârful după care stau câteva momente să îmi admir opera de artă. Știam ca nu voi da greș nici anul ăsta.

- Copii, e minunat!!!
Vocea plăpândă a mamei se aude din spatele meu și nu pot decât să zâmbesc. Mama e eroul meu, aș face orice pentru ea. Orice ca să fie fericită.

Dar cum rămâne cu tine?

- Mă bucur enorm că ești aici.
Îi șoptesc prietenului meu în timp ce ajung cu picioarele pe podea.

- Mereu voi fi.
Zâmbesc.
Sam nu a dat niciodată greș când a fost vorba de a-și ține promisiunile.

***

- Ești gata de plecare? Mă scoate el din visare însă chiar nu știu răspunsul la întrebarea asta.

- Presupun.

- Haide, îmbracă-te, ceilalți sunt deja pe drum.

- Sunt îmbrăcată blondule.
Mă hlizesc la el chiar dacă știu la ce se referă.

- Ia-ți geaca, aiurito.

- De ce, aș prefera să mor înghețată.

- Mia!

- Bineee, mă duc acum.
Pornesc din loc dar nu înainte să îmi dau ochii peste cap știind cât de mult îl enerveaza asta.

- Sunt gata.

- Să aveți grija...
Încuviințez în fața mamei iar după ce îmi săruta fruntea, adaugă îngrijorată... Tot nu sunt de acord să te afli în același loc cu Jack.

- Mama, sunt bine, îl am pe Sam.

- Și data trecuta îl aveai și-

- Ți-am zis că am căzut.

- Te iubesc....te rog să ai grijă. Nu știu ce aș face dacă ai păți ceva.

- Te iubesc mai mult. Ne vedem în curând.

- Pa Clara!
Striga Sam din mașină, făcându-i entuziasmat cu mana mamei.
Aveau să urmeze câteva ore pe drum în care plănuiam să dorm. Erau momentele mele de liniște înainte de furtună. Cu Jack nu știai niciodată ce avea să se întâmple.

****

- Mia?
Îl aud pe Sam strigând-mă încet și deschid ochii. Ațipisem pe drum...

- Sunt pregătită.

- Mia, trebuie să îți spun ceva...

- Ce e...zi odată!

- Jay e aici.
Nu am știut cum să reacționez. Mă bucuram într-un fel...poate Jay avea să facă șederea mea aici mai frumoasă.

- Cine l-a invitat, sau cum?

- Eu.

- De ce naiba ai face asta?

- Ca să fii în siguranță. Și ca să uiți de Jack.
Ultimele lui vorbe m-au lovit puțin la inimioară, însă avea dreptate.

-Mulțumesc.
Mă întind și îl îmbrățișez după care trag aer în piept... Sper să supraviețuiesc acestor zile.

Cabana era chiar sus pe munte, noroc că drumul fusese curățat în prealabil deoarece zăpada era de vreo 50 de metri în jur.

Mașinile băieților erau și ele parcate în rand, iar în cabană erau aprinse luminile.
Mă întreb dacă Casey a ajuns, era vorba că vine cu Skate... Ceva era dubios cu ăștia doi.