Written In The Scars

14. Regăsire?

Era extrem de frig afară, eu iubeam de fel iarna însă uram frigul. Dar de data asta băieții s-au ocupat să găsească un loc superb, recunosc. Înconjurat de pădure și de o liniște incredibilă. Era acel loc în care îți puteai asculta gândurile și te puteai regăsi.

Tu chiar ai nevoie să te regăsești.

Pe Sam l-am lăsat să coboare bagajele din mașină iar eu am pornit către cabană. Exact înainte să intru, ușa s-a deschis și am dat peste un Jay cu o freza dezordonată și cu acel zâmbet inconfundabil. Purta unul dintre hanoracele lui negre cu glugă care îmi plăceau la maxim.

I-am zâmbit cald și m-am cuibărit rapid în brațele lui fără să scot vreun cuvânt.

- Mi-a fost dor de tine.
Îmi șoptește tandru și mă mângâie pe păr.

- Mulțumesc că ai venit.
Se apleacă și mă sărută pe frunte iar ala e momentul în care îl vad pe Jack în spatele lui, privindu-mă într-un fel în care nu îl puteam descifra. Milă? Părere de rău? Ceva la mijloc?

*

- Yooo, sunteți pregătiți de distracție??
Sam urla ca un descreierat peste muzica dată la maxim, încurajat de Skate.

- Pregătițiiiii!!!

Reușisem să despachetez în liniște, Jack fusese absent vreo câteva ore bune, însă acum era aici. Mă simțeam ca acum câțiva ani când eram împreună și mergeam la petreceri cu el însă mă lăsa mereu baltă pentru prețioasa de Madison.

Nu mai trăi în trecut, draga mea.

...

Oficial eram amețită, voiam să uit de toate pentru o noapte cel puțin. Știam că dimineața vor reveni amintirile...

Plictisită și scârbită de imaginea din fața mea, cu cei doi porumbei, mi-am ridicat fundul de pe canapea și am mers în bucătărie să îmi prepar ceva de băut.
Mă chinuiam de zor să storc o lămâie când am simțit doua brațe în jurul meu și acel parfum cunoscut.

Jay.

- Ești bine? Stai de ceva timp singură aici.

- Desigur! Îmi preparam doar ceva de băut.

- Deci nu te deranjează prezența lui?

- Nu...

Acum te minți tu frumos.

- Minunat. Deci nu te deranjează dacă fac asta...
M-a prins de talie și m-a urcat pe blatul de la bucătărie, poziționându-se între picioarele mele.
La cât de amețită eram, sincer... putea să facă ce vrea cu mine.

- Nu... Nu mă supăr...
Purtam o fusta scurtă care ii oferea acces... Numai bine.
Cu mâinile în jurul gâtului său, l-am tras mai aproape și l-am sărutat. Feminitatea mea ardea, practic mă implora să trec odată la acțiune.

- Ești atât de udă...
În următoarele momente am simțit cum lenjeria mea dispare.

- Schh, ii păstrez pentru mai târziu.
Am zâmbit în timp ce mă săruta și tocmai pe când mana mea a ajuns la betelia pantalonilor săi, am fost întrerupți apariția lui Jack. Puteam să jur că avea să ruineze orice moment.
M-am oprit imediat și am râs slab.
Jay a observat că m-am enervat și mi-a șoptit:

- Putem continua mai târziu...

-Normal... Du-te. Te prind din urmă.

A încuviințat, nu înainte să mă sărute scurt.
Și iată-mă din nou în preajma lui Jack, de data asta dezbrăcată la propriu deoarece Jay luase cu el și chiloții mei.

- Scuze, nu știam că-

- Oh, Jack...întoarce-te la ea.

- Asta e? Nu o să vorbești deloc cu mine?

- Nu am ce să vorbesc cu tine.

Și l-am lăsat acolo în bucătărie cu ochii în soare. Așa cum m-a lăsat el de nenumărate ori.

*

M-am trezit în mijlocul nopții, nu puteam să dorm nicicum deși Jay era lângă mine. Am petrecut seara cu el și nu regret, nu aș putea. Deși mă simțeam egoistă și mi se părea că profit de el și de bunătatea lui, îmi plăcea să fiu cu el. Mă făcea să uit de toate problemele.

Am coborât încet din pat și mi-am tras tricoul său peste pielea goală intenționând să merg jos. Puțină apă avea să ajute probabil, deoarece încă mai aveam alcool în sânge.

Făcându-mi loc printre sticlele goale de bautură mi-am luat paharul cu mine și m-am postat în fata geamului enorm. Ningea. Era atât de superb și de liniște... unul dintre acele momente în care aș fi oprit timpul.

- Ce faci aici singurică? Fără iubițelul tău?

Jack.
Putea fi mai rău de atât?
M-am întors către el cu o privire amenințătoare. Am pus paharul pe masă și am încercat din răsputeri să păstrez distanța.

- Acum mă urmărești, sau ce?

- Nu, doar se întâmplă să tot dau peste tine. Râde ironic venind către mine. Înălțimea lui mereu mă intimidase. Iar acum mă simțeam mai fragilă ca oricând. Poate și pentru că eram dezbrăcată.

- Nu, Jack. Nimic "Nu se întâmplă doar" cu tine. Ce naiba vrei?

- Nimic, am deja tot ce vreau... Tot ce am vrut mereu.
Alta lovitură puternică. Am înțeles aluzia, Madison e tot ce și-a dorit mereu.

- Minunat, acum dacă mă scuzi, o să merg sus și să aștept să dispari din viața mea împreună cu curvulița ta.

A ras. Sec. Scurt.
Era prima data când râdea în timp ce îi făceam iubita curvă.

Trag aer în piept, trec pe lângă însă ca în orice film cu proști, mă prinde de mână. Din nou. Delicat, nu brutal cum obișnuia să o facă.

- Am zis că am tot ce vreau, nu că sunt și fericit.

- Cui ii pasă, Jack? Nu e problema mea ca nu ți se mai scoală. Ție ți-a păsat vreodată de nefericirea mea?

Încerc să îmi eliberez mâna din strânsoarea lui însă eșuez lamentabil când mă trage și mă lipește de el.. Bătăile inimii mi se accentuau deja iar pielea mi se făcuse deja de găină.

- Mia... Nu poți fugi de asta...

- Te referi la tine? Aș putea chema poliția, având în vedere trecutul nostru, ai sta puțin la răcoare.

Avea acel zâmbet diavolesc pe care obișnuiam să îl iubesc și care îmi dădea emoții.
Și uite așa, mâna lui a urcat pe coapsa mea goala, pe sub tricou.

Nununu, asta nu se poate întâmpla. Picioarele parcă îmi erau paralizate, tanjeam după atingerea lui, deși nu voiam să recunosc.