Written In The Scars

23. A mea

Nici măcar nu știu cum am adormit sau când. M-am trezit în patul lui Jack. Singură.

Am făcut un duș, m-am îmbrăcat cu haine curate după care am coborât. Însă Jack nu era nicăieri. M-a lăsat pur și simplu singură. A fost atât de nervos încât a plecat. Și da, avea dreptate, eu îl enervam, însă îmi era mult prea dificil să fiu aici.

Ca să pierd timpul, mi-am făcut de mâncare și am început să mă pregătesc pentru petrecere. Nu  vorbisem deloc cu Jack.... La un moment dat, spre seara am zis să sun. Însă pe celalalt Jack.

- Alo...

- La mulți ani blondule!!! Te iubesc.

- Mulțumesc, Mia. Și eu te iubesc maxim.

- Um... Jack...

- Gilinsky nu e aici, în caz că te întrebi.

- Poftim? Atunci unde-
Aud ușa închizând-se și îmi dau seama că e el.

- A venit. Ne vedem diseară, Johnson.

- Abia aștept, iubire!

Râd slab, însă eram obișnuită cu Johnson să folosească asemenea apelative.

- Jack, unde ai fost?
Folosesc un ton blând, să nu creadă  că îl interoghez.

- Nu la curve.

- Poftim?
Mă întorc brusc dar nici măcar nu știu dacă glumește sau își bate joc de mine.

- Pe afară, unde crezi că am fost?

- Pai de aia te-am întrebat, Jack. Dar dacă nu ești în stare să răspunzi, măcar taci.

- Acum ce naiba ai?

- Ce naiba ai tu, Jack? E ceva cu locul asta, ți se urcă la cap? Eu am venit aici pentru tine! Crezi că mi-e ușor să dorm în patul tău? Să îmi amintesc cum mă loveai pentru că nu voiam să mi-o trag cu tine? Sau când veneai beat cu Madison? Am încasat multe, chiar pe scările alea din spatele tău. Așa că nu veni la mine cu din astea, da? Am venit pentru că e vorba de Johnson și pentru că am avut impresia că voi rezista mai bine locului ăstuia. Dacă nu îți convine du-te și ia-o pe-

- Să nu îndrăznești să termini propoziția aia, Mia. Crezi că nu îmi amintesc ce am făcut? Crezi că nu știu??

Mi-a întins mana și sincer nu știam dacă să o iau sau nu. Dar am făcut-o. Ca de obicei.

- Îmi pare rău, iubito...

- Știu.
M-am cuibărit mai tare în brațele lui și am stat așa în liniște două minute.

- Ești pregătită să mergem?

- Mai durează puțin.

*

Cel mai probabil purtam cea mai vulgară rochie posibilă, pe deasupra și extrem de strâmtă. Niciodată nu fusesem fana corpului meu, sau în general al felului în care arat. Însă de data asta chiar am petrecut mult timp cu machiajul și cu găsirea unei rochii care să îl facă mândru pe Jack.

- Ai de... Cred că nu mai mergem la nicio petrecere.

- Sigur!

-  Arăți fenomenal.. La naiba cred că o să-
Ma plesnește peste fund și nu știu cum mă răsucesc că ajung să mă împiedic și să cad peste brațul de la canapea. Iar Jack nu pierde nicio ocazie. În jumătate de secundă se pune deasupra mea și mă prinde de mijloc. Da... Era deja foarte excitat având în vedere că se simțea în spatele meu.

- Jaak...

- Schh... Nu mă pot abține...
Îmi ridică încet rochia și dă chiloții în jos, lăsându-mă goală și expusă.
Mă înfierbântasem și eu. Tare.

- Știu că vrei, iubito.

- Jack, trebuie să plecaaa ahhhm
Cum sa termin cuvântul când el era deja în interiorul meu. La naiba, Jack. Era atât de bun, să mă ia naiba... Expiră extaz prin toți porii...

- Asta...
Zice în timp ce îmi tine feminitatea în mână.

- Este a mea. Să fie clar.

- E... Clar...