- Analizele au ieșit bune. Nu are nimic, doar o contuzie, dar o să-i treacă. A avut noroc că a aterizat pe pământ, căci dacă era pe beton, ați fi găsit-o în subsolul spitalului, se aud de afară explicațiile doctorul date bunicilor Cameliei. Mă duc să pregatesc fișa de externare.
Camelia părea întreagă fizic, dar mental sigur nu era. De ce coroana?? Cum e posibil să o urmărească într-un alt oraș?
- Camelia, ești bine!
Fata se trezește nedumerită în brațele unui băiat.
- Skat!... Ești aici? Cum?
- M-a sunat Magdalena și mi-a spus că ai avut un accident, așa că am luat mașina și am venit numaidecât. Ești bine?
Răsuflă ușurată și îl ia din nou în brațe. După un număr prea mare de secunde petrecute lipiți unul de celălalt, Camelia adaugă:
- Mă bucur mult că ești aici! Dar unde e Magda?
Din spatele geamului salonului, respectiva privea cu un dram de gelozie interacțiunea dintre cei doi. Camelia o observă și o cheamă înăuntru. Aceasta o îmbrățișează și ea la rândul ei.
- Am stat aici toată noaptea, dar nimeni nu m-a băgat în seamă, că nu sunt "din familie". Ce ți-a zis medicul? întreabă îngrijorată Magdalena.
- Contuzie, blah, blah... o sa fiu bine în câteva zile, cel puțin fizic, că mental am nevoie de un psiholog... sau un psihiatru...
- De ce? întreabă Skat nedumerit.
- Da, de ce? îl întărește Magda.
- Păi... nu cred că... Dar vai, ce nepoliticoasă sunt! Probabil vă știți deja, dar să fiu sigură: Skat, ea e Magda, prietena mea cea mai bună. Magda, el e Skat... ăă... prietenul meu...
Cei doi, forțați să dea mâna de privirea insistentă a Cameliei, uită de întrebarea adresată mai devreme și liniștea stânjenitoare se așează peste cei trei. Ticăitul ceasului de pe perete devine evident și enervant. Brusc, intră asistenta în cameră și salvează situația:
- Gata de plecare?
- Imediat!
În câteva minute, au părăsit spitalul, s-au despărțit de bunicii Cameliei cu foarte multe îmbrățișări și promisiuni că va fi bine.
- Ce s-a întâmplat cu ceilalți? își întreabă Camelia prietena.
- Sunt la vilă, fac curat. Mă duc acum acolo, voi mergeți înapoi în Boston.
- Și cum rămâne cu lucrurile mele? întreabă Camelia îngrijorată de hainele ei.
- Stai liniștită, le iau eu, o calmează prietena ei.
Fetele își iau rămas bun și fiecare merge pe drumul ei.
Magdalena se întoarce siktirită la vilă.
- E vie mimoza? o întreabă Clementine din bucatărie când intră pe ușă.
- Da... momentan, răspunde Magdalena, luând telecomanda în mână și aruncându-se pe canapea.
Camelia și Skat au intrat în Boston. Tot drumul n-au scos niciun cuvânt, de parcă nu s-au cunoscut niciodată și nu au subiect de discuție. În fața căminului, Camelia rupe tăcerea:
- Știi ceva! Deja m-am săturat de câte ori am făcut asta.
- La ce te referi? întreabă iubitul ei, cu toate că avea o vagă idee despre ce este vorba.
CITEȘTI
PENIBIL, PROASTĂ ȘI PERFECTĂ
Misterio / Suspenso[COMPLETĂ] Facultatea - locul unde se presupune că o să îți faci în sfârșit prieteni adevărați, lucru ușor de atins dacă nu ești Camelia Merimangë - o scârbă timidă, dar nu prea, și care crede că totul i se cuvine. Iar atunci când are în sfârșit imp...
