PENIBIL, PROASTĂ ȘI PERFECTĂ

Capitolul IV- Beată?

Camelia nu a avut atât de multă atenție niciodată în viața ei. Când se afla în fața clasei nimeni nu o prea asculta, de obicei lumea se uita în telefon când ea prezenta ceva.

Dar acum este diferit. Prea multe perechi de ochi sunt ațintite asupra ei. I se reinstalase tracul de scenă. Limba se blocase brusc ca și cum nu ar mai ști cum să se miște, iar nervii picioarelor au încetat să funcționeze. Privirea i se împăienjenește de o dată și cade lată pe podea.

Clementine, cu un rânjet pe față începe să aplaude sacadat. Toată lumea își întoarce privirea de groază brusc spre ea.

- Bravo! Cea mai bună actriță pe care această lume a cunoscut-o! Aproape am crezut-o și eu!

- Păcat că această universitate n-are un profil de actorie, că ea ne-ar domina pe toți! se apropie Cerasela de balustradă, punând mâna pe ea.

Mulțimea, confuză dacă să o creadă sau nu, începe să aplaude acest act macabru.

- Dragi colegi, să continue PETRECEREA!!! strigă Clementine satisfăcută de reacția oamenilor.

Muzica repornește și toată lumea își reia activitățile anterioare. Cele două fete coboară după Camelia. Magdalena era acolo lângă ea și încerca să o trezească.

- Rezolv eu, spune Cerasela, luând un pahar de băutură și aruncandu-i-l în capul Cameliei.

Fata se ridică brusc de pe podea gâfâind.

- Nu i-am ucis eu!!! strigă disperată.

- Pe cine să ucizi, drăguță? Te-ai lovit la cap sau ce? o întreabă Cerasela.

Camelia se uită brusc în locul în care știa că sunt două cadavre. Nimic, acolo nu era nimic. Se uită în jur, în speranța de a găsi vreun strop de sânge pentru a demonstra că nu e nebună.

- Cred că ai băut cam mult, zice Clementine încrucisându-și brațele. Tu, arată cu degetul spre Magdalena, du-o acasă.

Lena o aprobă, dând din cap.

- Hai drăguță. Înapoi la viața ta.

- Dar... eu... mă doare capul...

Își masează creștetul în locul unde a lovit podeaua. Era foarte amețită. Probabil fetele aveau dreptate, chiar băuse. Se ridică cu ajutorul Lenei și ajung afară cu chiu cu vai.

Cerasela și Clementine se reîntorc la etajul doi unde se întâlnesc cu Chris.

- Ai scapat de cadavre? întreabă Cerasela îmbrățisându-l.

- Fără urmă, răspunde iubitul ei, sărutând-o.

- Partea cea mai bună e că nu vom avea martori, din moment ce toată lumea e beată, spune calmă Clementine. Totul va fi doar în capul ei.

Afara era frig și întuneric. Camelia, udă leoarcă, se uită abătută în jos. Nu știa dacă tremura de frig sau de groază. Magdalena încerca să păstreze un drum cât mai drept posibil. La un moment dat aceasta o apucă de braț.

- Să știi tu că nu e cea mai eșuată petrecere la care am fost! încearcă Lena să formuleze o propoziție coerentă.

- Nu mai ies din campus niciodata! strigă enervantă Camelia.

- Lasă dragă, așa e la party-uri.

- Sigur? Oriunde poți să vezi două cadavre atârnând cu capul în jos la o distanță indecentă de fața ta!

Se întoarce brusc către Magdalena cu mâinile încrucișate.

- Uite, Cami, băieți drăguți!