Disperare, agonie, furie, confuzie, un amestec de emoții necontrolate au năpădit-o pe Camelia în ultimele ore. A ajuns să fie arestată pentru o crimă pe care nu a comis-o și nu s-ar fi așteptat ca persoana decedată să fie chiar prietenul... fostul ei prieten.
Dupa ce și-a petrecut noaptea într-o celulă a secției de poliție, se afla din nou în fața locotenentului Rauff pe un scaun de interogatoriu. Femeia părea mult mai amenințătoare decât de obicei și faptul că prima oară a scăpat de arest cu ajutorul cauțiunii nu îi conferea o imagine prea pozitivă Cameliei.
- Este adevarat că ați organizat o vânătoare de comori? își continuă femeia setul de întrebări.
Camelia se uită abătută în podea. După câteva momente de pauză, dă afirmativ din cap.
- Și vi s-a părut amuzant ca premiul să fie o persoană reala?
Camelia închide pentru o secunda ochii. Înghite în gol pentru a se abține să nu țipe.
- Nu e vina mea! Vă spun! izbucnește ea, aplecându-se peste masă.
Glasul fetei începe să tremure. Aceasta se lasă pe spate în scaun, încrucișându-și brațele.
- El... el m-a îndrumat pe tot parcursul jocului!... Am și dovada! Toate indiciile... Pe care eu le-am primit... sunt... sunt în poșetuța mea, puteți să verificați...
- Am căutat deja de două ori, nu e nimic acolo, răspunde rece femeia.
- Nu... eu... nu eu l-am... omorât... fata strânge din ochi, lacrimile ivindu-se în colțurile acestora.
Camelia era disperată. Nu știa ce să mai creadă. Iubitul ei era mort și nu avea cum să dovedească faptul că ea nu i-a făcut nimic. Iar mesajele de amenințare de pe telefonul ei nu o ajutau deloc. Și-a adus aminte de discuțiile pe care le-a avut cu Magdalena când a fost arestată prima oara pe nedrept, așa că își înghite lacrimile și rostește:
- Vreau... un avocat...
Un telefon bâzâie pe nopitera unei camere din Spitalul Central.
- Alo?... Perfect, e mai deșteaptă decât mă așteptam. Ține-mă la curent! spune Magdalena, apoi închide telefonul.
- Cine era? Ce se întâmplă? întreabă Clementine, puțin îngrijorată de raspunsul rigid al prietenei sale.
Tratamentul Clementinei dădea din ce în ce mai multe rezultate. Putea în sfârșit să vorbească, dar bandajele nu s-au micșorat prea mult la număr. Majoritatea feței îi era bandajată, doar buzele și ochii îi erau la vedere.
- Era Noah. Camelia, draga de ea, a cerut avocat, îi raspunde Magdalena, dându-și ochii peste cap. Fetița asta a scăpat de sub control și trebuie potolită.
- Ce mai poți să faci? Poliția a prins-o deja, va ajunge la închisoare, iar noi am scăpat de ea, afirmă Clementine, ridicand o mana de pe pat.
Magdalena nu ezita, și o prinde într-ale ei. Ea îi zâmbește încercând să își ascundă furia, apoi îi ofera un sărut pe vârful degetelor.
- Nu e bine, că în închisoare va fi în siguranță. O să-și dorească ea să fie acolo, adauga ea cu o voce blândă.
- Și tu ce o să faci atunci? Că ai fost implicată și tu în vânătoarea aia stupidă de comori, se putea simți îngrijorarea din glasul Clementinei.
- Stai liniștită, am totul planificat. Momentan, aștept să fiu chemată la interogatoriu. Cu siguranță a zis Camelia ceva de mine și dacă nu, oricum o să se afle.
CITEȘTI
PENIBIL, PROASTĂ ȘI PERFECTĂ
Misteri / Thriller[COMPLETĂ] Facultatea - locul unde se presupune că o să îți faci în sfârșit prieteni adevărați, lucru ușor de atins dacă nu ești Camelia Merimangë - o scârbă timidă, dar nu prea, și care crede că totul i se cuvine. Iar atunci când are în sfârșit imp...
