Capitolul 9

1.3K 166 21
                                    

×

Au ajuns la locuința lui Jungkook. Acesta stătea într-un apartament destul de mare, dar nu la fel de mare ca și cel în care a stat ea înainte să se mute la Minjin.

"Jungkook." a început ea, privindu-l pe Jungkook cu ochii în lacrimi în timp ce acesta închidea ușa și își punea haina în cuier. "Pot să-ți explic." a spus ea, deabia ținându-se pe picioare. Combinația de alcool și frică nu era una prea bună, încă era speriată de moarte de ce făcuse Minho, adică probabil dacă Jungkook nu era acolo putea să profite de starea ei.

"Nu trebuie să-mi explici nimic, o să te conduc la dormitor și o să vorbim mâine." a spus el și a prins-o de mână, apoi a tras-o după el.

Sung s-a tras și s-a oprit în mijlocul camerei.

"Vreți să încetați din a mă mai trage după voi de parcă aș fi un obiect?" a strigat ea, iar Jungkook a oftat, liniștea lăsându-se între ei.

"De cât timp îți face asta?" a întrebat Jungkook, spărgând liniștea.

"E și vina mea, Jungkook." a spus ea și s-a așezat pe canapea, lăsându-și fața între palme. Jungkook s-a așezat lângă ea, fără să zică nimic. Nu voia să o preseze cu nimic, știa că în acel moment nu se simțea bine deloc, plus că era și beată.

"Deci nu-mi vine să cred, iar am acel sentiment în stomac. Ce se întâmplă cu mine? De ce mă simt de parcă m-am trezit într-o lume pe care nu o cunosc? De ce mă simt așa în preajma ta?" a mormăit ea, începând să plângă.

"Ar trebui să mergi la culcare." a spus Jungkook și s-a ridicat în picioare.

Sung și-a luat privirea de pe el, apoi s-a întins pe canapea și a tras pătura de pe marginea ei pe ea.

"Nu dormi aici." a spus el.

"Ai două dormitoare sau ce?" a întrebat ea, închizând ușor ochii.

"Am doar unul." a spus Jungkook, chinuindu-se să nu-și piardă calmul.

"Atunci noapte bună." a spus ea și i-a întors spatele.

Jungkook nu s-a mai putut abține. A fost drăguț cu ea și s-a oferit să-i dea camera lui, iar ea se comportă ca un copil mofturos. Știa că e beată, dar sigur ar fi făcut așa și dacă era trează.

S-a apropiat de ea și i-a luat corpul mic și fragil în brațe. 

"Ești nebun? Ce crezi că faci?" a spus ea, punându-și brațele în jurul gâtului lui, deoarece acesta o tachina, prefăcându-se că o scapă.

"Eu zic să profiți de bunătatea mea cât mai e." a spus el și i-a făcut cu ochiul, în timp ce o ducea în dormitor.

Sung nu a mai zis nimic, dar nici nu s-a mai împotrivit. El a întins-o pe pat, apoi s-a îndreptat spre ușă, în timp ce o privea cum se bagă sub pătură. A ieșit din cameră, iar Sung s-a ridicat în fund și a oftat.

"De ce mă simt așa de fiecare dată când mă atinge?" s-a gândit ea, apoi s-a aruncat cu fața în pernă.

×

Jungkook se făcuse comod pe canapea, și-a pus o mână sub cap și a început să privească tavanul, pierzându-se printre gânduri. A început să zâmbească gândinude-se la fața ei, apoi s-a întristat, reamintindu-și cum plângea. Nu voia să accepte, dar se deschise prea mult, în acest timp s-au apropiat prea tare, iar el simțea ceva în adâncul sufletului, ceva se simțea doar când era lângă ea.

Jungkook a închis ochii. În apartament era liniște totală, pereții erau subțiri, așa că se putea auzi orice mișcare, dar acum nu se auzea nimic. După câteva clipe, Jungkook a auzit un zgomot care venea din camera unde se afla ea. Se auzea cum plânge. A încercat să ignore asta, dar îl făcea să se simtă neliniștit, așa că s-a ridicat și a deschis ușa dormitorulul. 

O privea prin întuneric cum stă cu capul între palme, nu putea să doarmă. Fata l-a obervat după puțin timp și și-a șters lacrimile rapid.

"J-Jungkook, tu nu dormi?" a întrebat ea, trăgându-și nasul și încercând să pară că nu are nimic.

"Te pot întreba același lucru." a spus el și s-a apropiat de pat, în timp ce Sung privea în gol.

"Asta chiar e jenant." a mormăit ea și și-a întors privirea în altă parte.

"De ce, ai visat ceva urât?" a făcut el o glumă, iar Sung s-a înroșit. 

Chiar asta se întâmplase, avuse acel coșmar, în care vocea din mintea ei se repeta, poate era un motiv stupid să plângă, dar emoțiile o copleșeau în ultima vreme, iar ea nu mai putea ține în ea.

Jungkook a observat cum expresia feței ei se schimbă, fata rămânând tăcută.

"Bine, întinde-te la loc și mergi mai încolo." i-a spus el și i-a făcut semn cu mâna, apoi s-a întins lângă ea.

"Ce crezi că faci?" a spus Sung, fiind foarte rușinată.

"O să stau cu tine din moment ce te comporți ca un copil mic." a spus el și s-a acoperit cu pătura, apoi și-a poziționat brațul sub cap și a închis ochii.

"E-Eu, nu-"

"Noapte bună." a întrerupt-o el, iar Sung și-a dat ochii peste cap.

În cele din urmă a încercat și ea să adoarmă. S-a întors cu spatele la el pentru câteva momente, apoi s-a întors brusc la el și și-a deschis gura.

"De ce faci asta? Parcă mă urai!" a spus ea, ridicându-se din nou în fund.

Jungkook și-a lins buzele și și-a deschis ochii, apoi s-a întors spre ea și privit-o în ochi.

"Nu am zis niciodată că te urăsc." a spus el, păstrându-și expresia feței serioasă.

"Nu, dar așa mi-ai dat mereu impresia, de ce?" l-a întrebat ea, iar el a înghițit în sec.

"Ai spus-o chiar tu, când am fost la Chul." a spus el, iar ea a căzut pe gânduri.

Apoi și-a amintit. Ea știa că el a plăcut-o în liceu, dintr-un motiv sau altul, știa, iar acest lucru nu o surprindea de loc.

"Se întâmplă ceva cu mine, Jungkook, nu știu ce, dar se simte ciudat." a spus ea, iar el a oftat.

Jungkook s-a apropiat ușor de ea, în timp ce aceasta se întindea la loc. A ezitat pentru o secundă, dar apoi i-a luat mâna în a lui și și-a împletit degetele de ale ei. Ea s-a întors cu fața la el, aceștia fiind foarte aproape unul de altul. Își simțea inima cum o i-a razna, în timp ce-l privea în ochi, erau frumoși.

Fețele lor erau atât de aproape că respirația lui caldă îi atingea fruntea. Sung și-a închis ochii, crezând că Jungkook o să o sărute, dar acesta s-a tras chiar în ultima clipă.

"Culcă-te acum, Sung." a spus el și i-a dat drumul la mână, apoi s-a întors cu spatele, lăsând-o ușor dezamăgită.

Voia ca el să o sărute, voia să știe cum se simt buzele lui pe ale ei.

De ce avea această dorință?

×

✔S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum