✔S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

Capitolul 2

×

Era seară, iar Minjin plecase împreună cu Jungkook la o ședință importantă în legătură cu hotelul. Sung era singură în vila mare, nici măcar menajera nu mai era acolo, a plecat acasă din motive personale.

Stătea în camera ei, îmbrăcată în haine lejere și privea pe geam în timp ce stătea în pat cu perna strânsă în brațe. Privea luna plină cum bate cu putere prin geamul ei. Se simțea singură, mult prea singură. Simțea că iubirea și afecțiunea îi lipsește din viață. Ea nu avuse niciodată un iubit și nici nu avuse parte de un prim sărut adevărat, adică se sărutase cu Seok în liceu, dar doar ca să vadă cum se simte, plus că el este gay, deci nu era atras de ea într-un fel romantic.

S-a regăsit ridicându-se din pat și îndreptându-se spre bucătărie. A început să deschidă fiecare dulap în căutare de alcool. Era o femeie adultă acum, deci de ce să nu se simtă și ea bine?

"Cauți asta cumva?" a auzit o voce bruscă în spatele ei care a făcut-o să tresară. S-a întors și a dat de Minho, care stătea cu o sticlă de vin roșu în mână. 

Ochii acestuia îi scanau tot corpul, care era foarte expus din moment ce s-a făcut comodă, crezând că este singură acasă.

Fata a fugit repede și s-a acoperit cu un prosop de bucătărie, în timp ce Minho lăsă vinul pe masă și se apropia de ea.

"Nu trebuie să faci asta, suntem singuri, Minjin nu se întoarce prea devreme." a spus el, fiind doar la câțiva centimetrii distanță de ea.

Sung s-a dat în spate până ce s-a lovit de perete. Minho și-a pus o mână pe peretele din spatele ei, iar cu cealaltă a prins-o de talie.

Era confuză. Nu știa ce se întâmplă, adică Minho era logodic cu Minjin, de ce o atingea așa?

"Nici nu ști ce m-am bucurat să aud că te muți la noi, o să te pot vedea zilnic de acum." a spus el, mușcându-și buzele în timp ce-și ducea mâna pe fața ei, atingându-i buzele ușor, cu degetul arătător.

Sung simțea cum corpul i se încălzește, chiar dacă nu voia să accepte, îi plăcea, dintr-un motiv sau altul, îi plăcea. Atunci își amintise de sentimentele pe care le avea pentru el în liceu, parcă copleșind-o din nou.

A durat doar o clipă ca Minho să-și arunce buzele cu poftă pe ale ei și să înceapă să i le devoreze cu duritate. Totul era pasional, Sung simțindu-și inima bătând cu putere.

Atunci un val de amintiri o lovise pe fată. Aparent avea un iubit, sau mai bine zis o aventură cu logodnicul lui Minjin, iar acesta clar nu era primul ei sărut. Erau împreună de ceva vreme, ascunzându-și relația de Minjin. Cum a putut să uite așa ceva? De ce nu avea nicio idee despre relația lor ascunsă? Clar se întâmpla ceva cu ea, dar nu știa ce.

Minho a luat-o pe sus, fără să îndrăznească să rupă sărutul și a întins-o pe canapea, de acolo urmând să facă ce făceau de obicei când rămâneau singuri.

×

Sung s-a trezit în brațele lui după o oră. Minho dormea. A început să-l privească, în timp ce se ridica ușor de lângă el. Sentimentul pe care-l simțise adineauri dispăruse într-o clipă. Nu părea să aibă sentimente pentru el și totuși s-a culcat cu el. 

S-a îmbrăcat de grabă, observându-l cum se trezește ușor.

"Hei-"

"Ce se întâmplă, Minho? De când facem noi asta?" l-a întrerupt ea agitată, acesta privind-o confuz.

"Ce vrei să spui?"

"De ce suntem împreună pe la spatele lui Minjin?"

"Te comporți ciudat, ești bine-" a spus el, punându-și mâna pe spatele lui Sung, ca mai apoi să fie întrerupt din nou de aceasta.

"Nu mă atinge! Eu nu-mi amintesc nimic, nu știam de noi, nu știam despre faptul că locuiam în apartamentul lui Minjin, nu știu efectiv nimic!"

"Sung, mă îngrijorezi, cum adică nu știai despre noi?"

"Uite că nu știam! Nu-mi vine să cred că-i fac asta prietenei mele cele mai bune." a spus ea, lăsându-și fața între palme.

Minho s-a ridicat ușor și s-a pus lângă ea, luând-o în brațe.

"Nici mie nu-mi place ce facem, dar ce simt eu pentru tine e adevărat."

"Ei bine eu nu simt nimci pentru tine, Minho! Regret ce am făcut!" a spus ea și l-a împins, apoi a fugit în camera ei și s-a închuiat înăuntru. Îl putea auzi în fața ușii, cum o strigă și cum bate cu putere, dar îl ignora, voia să fie singură.

Și-a aruncat față în pernă și a încercat să adoarmă, dar în loc de asta, mintea ei își punea tot felul de întrebări. "De ce a mai cerut-o de soție pe Minjin, dacă spune că are sentimente pentru mine? Ce fel de persoană oribilă face asta?"

Din fericire, a reușit să adoarmă și să-și ia gândul de la ce tocmai se întâmplase. 

Se ura așa de tare în acel moment.

×

Poate cartea asta e puțin confuză pentru voi așa că o să explic rapid ce se întâmplă cu Sung defapt. Ea nu mai ține minte evenimentele din viața ei precedentă, dar nici din cea actuală, dar tot le are în minte, adică unele lucruri o să o facă să declanșeze acele memorii și să-i apară din nou în minte. Mai mult o să aflați voi. 💜