✔S I N N E R: What if there was another beginning? | jjk. (Vol. 2)

Capitolul 5

×

"Sung." a început el, lingându-și buzele uscate. "Vreau să ieșim." a spus el, făcând-o pe fată să rămână confuză.

"Poftim?" a spus ea, trăgându-și mâna care era prinsă de a lui.

"Nu o lua greșit, vreau doar să vorbim, nu să ies cu tine la o întâlnire." a spus el, în timp ce Sung se gândea la un răspuns.

"Bine... dar doar dacă nu mai faci zgomot!" a spus ea, iar el și-a dat ochii peste cap.

"Ce-mi mai strici cheful, dar mă rog, o să mă abțin." a spus el și a intrat înapoi în cameră.

Sung s-a întors la recepție și și-a continuat programul de noapte, fără să mai fie deranjată de nimeni.

×

Sung era acum acasă, în camera ei, gândindu-se cu ce să se îmbrace la întâlnirea cu Jungkook, sau mă rog, ce o fi ea. Nu voia să poarte ceva nici prea simplu, dar nici prea extra. A ales o pereche de blugi albaștrii și un tricou alb, împreună cu o jachetă de blugi.

Era drevreme așa că a mers în bucătărie să-și bea cafeaua.

"Sung, mă sperii, ieși cumva cu fratele meu?" a apărut dintr-o dată Minjin în spatele ei.

"Nu e cum pare, adică el vrea doar să... vorbim niște chestii."

"Cum ar fi?" a întrebat Minjin în timp ce deschidea frigiderul și își luă un măr.

"Păi despre muncă." a mințit Sung, fără să știe ce altceva să-i zică. Adică nu putea să-i zică despre cele întâmplate ieri, ar fi prea ciudat, așa că a decis să rămână tăcută.

"Bine, să te distrezi." a spus ea și a intrat în camera ei.

Sung se tot gândea în ultima vreme cât ar distruge-o pe Minjin să afle că băiatul cu care este împreună din liceu a înșelat-o cu cea mai bună prietenă a ei. O durea inima, se simțea ca o persoană oribilă.

Fata și-a luat geanta și s-a apropiat de ușă, iar când a pus mâna pe clanță, ușa a fost împinsă de pe partea cealaltă de către Minho, care aștepta momentul potrivit să vorbească cu ea.

Aproape că a lovit-o în față, norocul ei că s-a tras la timp.

"Deci Jungkook e tipul, îți place de Jungkook." a spus el.

"Minho, ești prost? Minjin e acasă!" a spus Sung, apoi Minho a tras-o afară și a închis ușa.

"Răspunde-mi și o să te las să pleci."

"Noi doi nu avem nicio legătură unul cu altul așa că nu trebuie să-ți dau explicații." a spus ea și s-a îndepărtat de el, dar acesta a prins-o de mână și a tras-o spre el.

"Inelul de pe degetul lui Minjin." a început el, atrăgându-i atenția lui Sung. "Nu era pentru ea... voiam să ți-l dau ție, dar ea l-a găsit și a crezut că o cer în căsătorie." a spus el, iar pe fața lui Sung a apărut o privire șocată.

"Doar las-o baltă, te rog, nu te mai ține după mine!" a spus ea și și-a tras mâna, plecând din fața lui și lăsându-l în urmă, pe fața lui apărând supărarea.

Totuși, ce nu au observat cei doi era că Jungkook stătea în mașină, parcat pe partea cealaltă a drumului, privindu-i. Își dădea seama că ceva se întâmplă, dar nu știa exact ce, deoarece nu-i auzea ce vorbesc, le-a văzut doar gesturile, iar gesturile vorbesc de la sine. A decis să o lase așa pentru moment, să nu zică nimic și să continuie să le studieze acțiunile, sigur ascundeau ceva.

Sung mergea pe jos, pe străzile marelui oraș. Trebuia să se întâlnească cu Jungkook la un local de lângă hotel. Fata ajuse acolo prima, așa că a luat loc la o masă și și-a comandat o limonadă. Jungkook ajunse la scurt timp după, parcându-și mașina sport chiar în față și făcându-și apariția înăuntru ca și cum ar fi ceva vedetă împortantă. Lui Sung nu i se părea nimic ieșit din comun, el era doar un arogant cu care urma să vorbească.

A luat loc în fața ei la masă, apoi a început să-și aranjeze părul.

"Deci? Ce vrei să vorbești cu mine?" a întrebat ea, în timp ce-și savura limonada.

"Te grăbești undeva? Haide să mâncăm prima dată." a spus el și a deschis meniul.

"Asta nu-i o întâlnire ca să mâncăm împreună!" s-a răstit ea, simțind cum își pierde ușor calmul.

Jungkook și-a dat ochii peste cap, apoi a lovit cu pumnul în masă, făcând-o pe fată să tresară.

"Nu mă face să le arăt părinților mei cum ai tras-o de păr pe Mae în mijlocul holului ca o nebună, camerele au prins totul și chiar nu cred că vrei să ajungi din nou fără slujbă." a spus el, un rânjet apărându-i fața.

"Mă șantajezi cumva?" a spus ea, încruntându-și sprâncenele.

"Da, vreo problemă?" a spus el cu aroganță, iar Sung a oftat și a deschis meniul, comandându-și o salată, în timp ce Jungkook își luă un burger cu cartofi prăjiți.

După ce le-a venit mâncarea, Jungkook și-a deschis gura ca să vorbească.

"Știu că o să sune ciudat dar de când m-am întâlnit cu tine atunci, la spital, eu..." a spus el și a făcut o pauză ca să-și găsească cuvintele potrivite. "Am un sentiment ciudat când sunt în preajma ta, bine? Simt ceva ce nu pot descrie." a spus el, iar Sung a înghițit în sec.

"Știu, e ciudat, nici măcar nu știu de ce îți spun ție asta." a zis el, mutându-și privirea în altă parte.

"Nu e ciudat... și eu am același sentiment, lucru ce mă face foarte confuză." a spus ea, apoi cei doi au fost cuprinși de liniște.

Telefonul lui Jungkook a început să sune dintr-o dată, spărgând liniștea. Acesta l-a ridicat, s-a uitat cine e, apoi a ignorat apelul fără să-i pese.

Sung observase cine îl apela, era Mae. 

"De ce nu-i răspunzi iubitei tale?" a întrebat ea, învârtind furculița în salată.

"Ți-am mai zis, nu e iubita mea."

"Ști, îmi e milă puțin de ea, e a doua oară când o folosești." a spus Sung în timp ce avea ochii fixați pe salată, iar Jungkook o privea confuz.

"De unde ști tu că e a doua oară?" a întrebat el, iar Sung se oprise din mestecat. 

A făcut-o din nou, nu-i așa?

"Defapt, cum ști tu despre toate chestile legate de viața mea?" a întrebat el.

Sung a înghețat, nu știa ce să zică.

"Jungkook eu-"

"Noi ne cunoaștem mai bine decât credem că o facem, nu-i așa?" a întrerupt-o el, în timp ce o privea în ochi intens.

Avea dreptate, acum că se gândea mai bine, simțea o legătură puternică între ei. Ceva se întâmplase, ceva se întâmplase de ea nu-și mai amintea, dar acum era sigură. 

Jungkook avea o importanță asupra vieții ei.

×